SERIAL FOTOGALERIE Metroul împlineşte 33 de ani. Episodul 3: Inaugurare experimentală, cu public

Decembrie 1979. Inaugurarea oficială a metroului din Bucureşti. FOTO Comunismul în România / Muzeul Naţional de Istorie

La doi ani de la înfiinţarea Întreprinderii de Exploatare a Metroului Bucureşti, presiunea asupra celor cinci temerari era tot mai mare. Tovarăşul voia să-şi vadă visul pe şine. După mai multe încercări ratate, metroul este dat în exploatare „experimental cu public” la 16 noiembrie 1979. Abia după o lună, după ce dictatorul s-a convins că metroul este sigur, a avut loc şi inaugurarea oficială.

Primul tunel a fost gata la sfârşitul anului ’78, începutul lui ’79, Timpuri Noi – Semănătoarea, inclusiv Depoul Ciurel. Seria 0, de 12 vagoane duble începuse să vină la începutul anului ’79 şi presiunea era asupra celor din întreprinderea de exploatare să-l pună în funcţiune. N-au putut să facă asta pentru că problemele tehnice, precum supratensiunile de comutatie, nu se rezolvaseră.

„Eram ca un foc de artificii, din cauza întrerupătoarelor. Îmi aduc aminte că la una dintre probe, eram în staţia Eroilor, şi am cerut scoaterea de sub tensiune că din instalaţie ieşea  fum. Şi am cerut prin radio impiegatului, care era un ceferist disciplinat. Noi scoteam fum şi aşteptam să scoată de sub tensiune şi el venea agale cu registrul, de la Biroul de Mişcare, să cerem în scris. Bineînţeles că am tras o înjurătură, i-am dat cu registrul în cap, am băgat scurtcircuitoarele şi am scos noi tensiunea”, povesteşte Octavian Udrişte, unul dintre temerarii metroului bucureştean.

Eşecurile inaugurării

S-a încercat darea în exploatare a metroului la 1 mai 1979, nu s-a reuşit. S-a încercat la 23 august, nu s-a reuşit. În sfârşit,  s-au gândit că ar fi un prilej să-l dea în exploatare în apropierea unui congres ce urma să aibă loc în luna noiembrie. S-au luat mai multe măsuri, printre care, în secret, s-au adus şi controlerele de mers frână, de la AEG, fără să ştie tovarăşul. A existat, totuşi, o înţelegere tacită - nici organele de securitate nu au suflat o vorbă despre asta.

„Asta era sabia lui Damocles deasupra capetelor noastre, dacă se afla, cine răspundea? S-o fi aflat, nu ştiu, dacă s-a aflat înseamnă că s-a acceptat, dacă nu s-a aflat, nu s-a aflat. Mi-aduc aminte că în ziua de 14 sau 15 noiembrie, în Depoul Ciurel, ne-am întrunit comisia şi am hotărât să-l dăm în exploatare. S-a făcut un proces verbal, pe o hârtie A4, pe care au semnat doi oameni: Florin Tănăsescu, director general al  Institului de Cercetari şi Proiectări, Electrotehnice-ICPE şi eu. Eu eram specialist pe material rulant. Cu semnătura mea şi a lui Florin Tănăsescu s-a dus Ion Avram, ministrul construcţiilor de maşini, la Gheorghe Oprea, vice prim-ministru. N-am fost de faţă, dar mi-au povestit martorii că Ion Avram era foarte fericit: «Tovarăşe prim, avem aicea hârtia, şi dăm drumul. Sâmbătă, 16 noiembrie, pleacă». Săptămâna viitoare urma un congres. A fost un fel de ambiţie profesională. Ne-am ambiţionat că ne făceam de râs, tagma inginerilor, că nu reuşeam să-i dăm de cap”, povesteşte Octavian Udrişte.

175.000 de călători într-o singură zi

La fiecare inaugurare a unui tronson de metrou, a venit tovarăşul, numai că, tocmai la prima, n-a venit în ziua de 16. „I-a fost frică. A lăsat o vreme să circule, şi pe 19 decembrie, am inaugurat oficial. Se găsise o formulă: s-a dat drumul „experimental cu public”. Era presiunea aşa de mare asupra tovarăşilor, încât au făcut tot posibilul să-i facă o bucurie lui Ceauşescu. A venit când s-a convins că metroul merge. Îmi aduc aminte că dumnică, 17 noiembrie 1979 am avut 175 de mii de călători, în cele şase staţii. Era curiozitate mare să se vadă metroul”, îşi aminteşte Udrişte momentul inaugurării.

Mâine, adevarul.ro vă va prezenta peripeţiile vagonului prezidenţial la inaugurarea celui de-al doilea tronson de metrou.