Complexul Sportiv 23 August, de la reconstrucţia Bucureştiului socialist, la Sala Polivalentă de 16.000 de locuri

Teatrul în aer liber construit în Complexul  23 August, în 1953. FOTO Ştiinţă şi Tehnică, 1953

În şedinţa de guvern de marţi, 20 noiembrie, municipalitatea a obţinut terenul de 52.000 de metri pătraţi din Complexul Lia Manoliu pentru construirea unei megasăli polivalente. Noua construcţie va revitaliza vechiul amplasament al complexului "23 August" construit în 1953.

Guvernul a trecut, în şedinţa de marţi, 20 noiembrie, în administrarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti un teren de peste 52.000 metri pătraţi din complexul Lia Manoliu pentru construirea unei săli de sport multifunţionale. Condiţia impusă de Executiv este ca lucrările să înceapă în termen de un an şi să fie finalizate în de trei ani de la data transferului.

Consiliul General al Municipiului Bucureşti (CGMB) are obligaţia să realizeze sala din buget propriu şi din alte surse, în condiţiile legii. De asemenea, actul normativ adoptat de Guvern prevede că Primăria Capitalei trebuie să asigure gratuitatea pentru competiţii internaţionale organizate în noua sală de federaţiile sportive naţionale. Potrivit declaraţiilor primarului general al Capitalei, noua sală polivalentă va putea să găzduiască 16.000 de spectatori.l

Parcul Sportiv "23 August", victoria socialismului

Complexul sportiv  "23 August" făcea parte din planul de reconstrucţie socialistă a Bucureştiului alături de un teatru de vară în Parcul Nicolae Bălcescu din cartierul Bucureştii Noi – Dămăroaia (acum Parcul Bazilescu) şi de înfrumuseţarea Parcului I. V. Stalin (Herăstrău).

„Oamenii muncii din Capitală au început să dea viaţă Hotărârii Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român şi a Consiliului de Miniştri, cu privire la planul general de reconstrucţie socialistă a oraşului Bucureşti. Printre primele lucrări de sistematizare socialistă a capitalei patriei noastre figurează: un mare parc de cultură şi sport în raionul «23 August», un teatru în aer liber în parcul «Nicolae Bălcescu» din cartierul Bucureştii Noi – Dămăroaia, un mare cinematograf în apropierea şoselei Bucureştii Noi, înfrumuseţarea parcului de cultură şi odihnă «I. V. Stalin», dezvoltarea parcului cultural-sportiv ARLUS în strada Dr. Staicovici şi altele”, scria, în mai 1953, cu doar câteva luni înainte de inaugurarea complexului, revista Ştiinţi şi Tehnică.

Articolele publicate la vremea aceea aveau ca scop „să înfăţişeze cititorilor noştri, măreţia acestor prime construcţii, care vor da posibilitatea desfăşurării în Capitala patriei noastre a Celui de-al III-lea Congres Mondial al Tineretului şi al celui de-al patrulea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor pentru Pace şi Prietenie”.

Din groapă, complex sportiv

„Parcul de Cultură şi Sport 23 August“ se întindea pe o suprafaţă de 60 de hectare şi a fost inaugurat la 1 august 1953, la doar cinci luni după începerea lucrărilor, cu ocazia celor două evenimente mondiale. Acesta cuprinde atât stadionul cu tot complexul sportiv, cât şi Turnul de Paraşutism, un teatru în aer liber, dar şi actualul Parc Naţional.

„Parcul de Cultură şi Sport trebuie să fie gata până la 1 August, spre a primi zecile de mii de tineri, veniţi din toate părţile globului“, nota „Ştiinţă şi Tehnică“.

La vremea aceea, construcţia era considerată cea mai însemnată din Capitală. Amplasată pe un teren din partea de est a Bucureştiului, cunoscut ca Groapa Vergului, grandioasa construcţie socialistă avea şi rolul de a asigura „o oază de verdeaţă“ în cartierele muncitoreşti din partea de răsărit a Capitalei.

„Ca multe alte locuri din jurul Capitalei, Groapa Vergului – căci despre ea este vorba – îşi datorează trista faimă murdăriei şi mizeriei, care domneau acolo. În jurul său sunt cartiere cu o mare densitate de construcţie, care au nevoie de un izvor de aer curat“.

21 de terenuri de sport şi un superstadion de 80.000 de locuri

Elementul principal al parcului era stadionul, ce avea capacitatea-record de 80.000 de locuri, iar în jurul său se aflau alte terenuri de sport, spaţii de agrement şi cultură. Astfel, aici, „sportivii fruntaşi“ aveau la dispoziţie pentru antrenamente 21 de terenuri, dintre care trei de baschet, opt de volei şi patru de tenis.

Toate acestea au fost acoperite cu pământ de la Doiceşti („un pământ roşu potrivit pentru acest scop“). „În imediata lor apropiere se vor ridica două construcţii sportive însemnate: piscina şi arena. Piscina cuprinde un bazin de 50/20 de metri, pentru concursuri de înot şi un bazin special de 21/25 de metri pentru săpături de pe trambulină de la 3 şi 10,50 metri înălţime. Apa va fi preîncălzită într-un bazin de 30/50 metri“.

Concursurile de înot care aveau loc aici puteau fi urmărite din tribune de 500 de spectatori. Arena, alcătuită din cele 21 de terenuri de sport, avea o capacitate de 7.000-8.000 de locuri în tribune. Acestea au fost construite într-o depresiune naturală, pentru ca lucrările de săpătură să fie cât mai reduse, iar construcţiile să nu aibă nevoie de schele de beton armat.

Teatru pe malul lacului

„De la piscină, începe parcul propriu-zis. Pe aceste locuri, în care cu două luni în urmă nu se vedeau decât băltoace negre şi depozite de murdării, azi freamătă munca brigadierilor şi duduie uriaşele maşini de construcţie. Vor fi plantaţi aci 26.000 de arbori, 500 de brazi şi alte conifere, 10.000 de plante vivace şi 880.000 de flori“. În partea cea mai joasă a Gropii Vergului era amenajat lacul de 2,5 hectare, cu o adâncime medie de 1,20 de metri.

Lacul era umplut şi golit cu o pompă cu o capacitate de 30.000 de metri cubi, în 15 zile. Pe malul lacului, se afla un teatru de păpuşi, iar în apropiere un adevărat „orăşel al copiilor“ cu acvariu, voliere pentru păsări răpitoare de baltă şi cuşti de animale.

Conform proiectului, totul era înconjurat de flori, fântâni arteziene, chioşcuri şi standuri cu cărţi. Iluminatul parcului de cultură era asigurat prin două reţele electrice: una lumina stadionul şi cealaltă parcul propriu-zis, teatrul de vară, piscina şi arena.

Turnul de paraşutism

În centrul complexului a fost construit un turn de paraşutism, înalt de 80 de metri, „realizare îndrăîneaţă a tinerilor noştri tehnicieni”.

Turnul de paraşutism s-a dovedit unic la acea vreme datorită tehnologiei moderne folosite. De asemenea, pentru construirea turnului a fost folosită o tehnologie inovatoare şi anume aceea a cofrajelor alunecătoare.
Primarul general Sorin Oprescu a declarat că, în proiectul noii săli polivalente pe care o va construi, va păstra şi turnul de paraşutism.

Acum, turnul se află în administrarea Aeroclubului Bucureşti, fiind rareori folosit pentru salturi cu paraşuta.