Cele mai utile sfaturi de viaţă: cum înveţi să te impui, cum descoperi uşor un mincinos şi cum poţi face rapid bani - lista întocmită de psihologi

Limbajul corpului poate spune totul despre cum gândim şi cum acţionăm. FOTOArhivă.

Cercetători din toată lumea au analizat comportamentul uman şi au descoperit că unele mici gesturi pot spune totul despre o persoană. Dacă ştim cum să-i analizăm psihilogic pe cei din jur, ne putem face viaţa mai uşoară.

Specialistul în antropologie David Givens, renumit în toată lumea şi profesor la Universităţile din Seattle şi Washington, a descoperit că micile gesturi pe care le facem de multe ori involuntar au o semnificaţie enormă. A scris mai multe cărţi despre limbajul corporal care ne pot ajuta să ne adaptăm comportamentul. Descoperirile lui sunt folosite şi de anchetatorii americani atunci când interoghează suspecţii.

Umerii ne dezăluie caracterul

De exemplu, poziţia umerilor poate arăta dacă suntem o persoană impozantă, dominatoare, care impune automat respect sau dacă suntem o persoană vulnerabilă care poate fi uşor manipulată. Umerii sunt cei care ne trădează de cele mai multe ori. David Givens susţine că atunci când avem o postură dreaptă, cu umerii înălţaţi oferim un sentiment de siguranţă de sine şi îi putem intimida pe cei din jur. În schimb atunci când avem umerii lăsaţi şi practic băgăm capul în pământ şi bărabia în piept afişăm de fapt un sentiment de nesiguranţă, de vulnerabilitate.

„Atunci când o persoană are o postură dreaptă, aşa cum de multe ori ne spunea mama să stăm, impune mai multe respect, emană un sentiment de dominaţie. Această teorie a umerilor este folosită şi de designeri. Costumele cu umeri mari şi întăriţi ajută la crearea unui sentiment de încredere în sine. Şi rochiile de pe vremuri, care aveau umerii aceia falşi, erau făcute special aşa. Arătau şi bine, erau la modă, dar le dădeau doamnelor un sentiment de siguranţă, de prestanţă”, explică Ana Maria Ruşizan, psiholog. 

Pe de altă parte, o persoană care are mereu umerii lăsaţi dă impresia de nesiguranţă şi este percepută ca vulnerabilă şi incapabilă să impună respect. Dacă reuşim să controlăm aceste gesturi, să învăţăm cum să manipulăm limbajul corpului, ne putem schimba imaginea pe care cei din jur o au despre noi şi ne poate ajuta şi în carieră, a mai spus psihologul Ana Maria Ruşizan.

Poziţia piciorului unui bărbat trădează atracţia

Tot David Givena a scris o carte care ne poate ajuta să evităm situaţiile jenante. „Love Signals: A Practical Field Guide to the Body Language of Courtship“ este practic un ghid care ne învaţă cum să percepem gesturile sexului opus pentru a şti dacă anumite persoane sunt interesate sau nu de noi. Privirile languroase, uitatul pe sub sprâncene sau alte gesturi pe care le percepeam ca fiind semne ale atracţiei, au fost înlocuite de David Givens cu o teorie care se pare că nu dă greş. Este denumită: pigeon toes (dejetele porumbelului).

Teoria susţine că un bărbat se dă de gol  atunci când admiră o doamnă prin anumite gesturi care le face cu piciorul. Givens susţine că atunci când un bărbat îşi ţine degetul mare de la picior în interior şi călcâiul în afară este un semn că este atras de femeia cu care vorbeşte. În schimb dacă, degetul mare de la picior este spre exterior bărbatul nu este interesat de o relaţie romantică. Un alt semnal este cel al bărbiei. Dacă o persoană are bărbia în jos şi privirea în sus este interesată clar de o relaţie romantică.

„Teoria lui Givens se bazează şi pe faptul că multe dintre gesturile feţei, respectiv ale mimicii care pot trăda atracţia, pot fi replicate uşor şi pot fi sau nu reale. În schimb, mişcarea piciorului este mai greu de controlat şi de aceea este de multe ori un semnal real“, mai spune psihologul Ana Maria Ruşizan.

Cum poţi să faci bani buni din vânzarea pe internet

Un alt om de ştiinţă, Gillian Ku, profesor la Academia de Economie din Londra, a demonstrat că modul în care decurge o licitaţie poate fi influenţat prin câteva artificii, care au la bază tot psihologia. Potrivit lui Gillian Ku, dacă vrem să obţinem un preţ mai mare pe un produs pe care îl vindem la licitaţie pe site-urile de profil de pe internet trebuie să pornim de la un preţ cât mai mic. Explicaţia este una extrem de simplă. Preţul mic va atrage mai mulţi clienţi şi tot mai mulţi. Prima dată vor lua parte cei cu adevărat interesaţi de produs, iar apoi vor intra în joc şi alţii care văd că mulţi oameni licitează şi astfel au senzaţia că este un produs extrem de interesant. Astfel se ajunge ca preţul final să fie mult mai mare decât aşteptările. În schimb dacă din start se impune un preţ mare, atunci mulţi dintre potenţialii clienţi renunţă şi competiţia nu mai este la fel de incitantă.

Cum scăpăm de tentaţia dulciurilor

Un alt profesor american, din Boston, a dezvoltat şi testat o teorie care ne ajută să mâncăm mai puţin, dar fără foarte mult stres. Carey Morewedge a descoperit că persoanele care se gândesc înainte la bunătăţile pe care urmează să le mănânce au tendinţa să se înfrupte mai puţin. Tot el susţine că teoria folosită des prin care preferem să nu ne gândim la dulciuri sau la alte bunătăţi atunci când vrem să ţinem o dietă este greşită şi nu face decât să sporească interesul. A făcut şi un studiu pe două grupuri. Unuia dintre grupuri i s-a recomandat să se gândească la orice altceva în afară de mâncare. Celuilalt grup i s-a recomandat să se gândească doar la festinul ce avea să urmeze. La final, la masă, primul grup a mâncat mult mai mult. Psihologii explică şi ei această situaţie.

„Atunci când ţinem regim refuzăm să ne gândim la ciocolată de exemplu, dar asta nu face decât să ne dezvolte o obsesie pentru produsul respectiv. Când vom avea în faţă o ciocolată o vom devora pe toată, nu doar o bucăţică de poftă. În schimb dacă avem tot timpul în faţă o ciocolată, vom fi tentaţi la început, dar interesul va scădea cu timpul. Este ca la vitrina frumos aranjată pe lângă care trecem. Ne uităm prima dată atent, apoi mai aruncăm câte o privire în treacăt, iar după câteva zile nu ne mai oprim pentru că ştim tot ce este acolo“, a mai spus psihologul Ana Maria Ruşizan.

Şi mâncatul excesiv are legătură tot cu creierul. S-a  constatat că persoanele care sunt optimste, fericite şi au încredre în ele nu au tendinţa să mănânce mult şi mai ales dulce. În schimb cele mai triste, mai apatice au tendinţa să se înfrupte. S-a dovedit că zaharurile influenţează nivelul de dopamină din creier şi de aceea persoanele apatice se simt mai bine după ce mănâncă dulciuri. Pentru a scăpa de acest obicei este bine să ne găsim energia în altă parte, să se implicăm în proiecte care ne pot ajuta.

Cum să depistezi rapid un mincinos

Paul Ekman, profesor la Universitatea California - San Francisco a dezvoltat o metodă care ne poate ajuta să identificăm repede o persoană mincinoasă. Totul ţine de mimica feţei. Vocea este mai ridicată decât de obicei, persoana are tendinţa să vorbească mai repede, nu te priveşte în ochi sau încearcă să fie preocupată de altceva. Potrivit lui Ekman există şi persoane care nu pot fi prinse cu minciuna, persoane pe care le numeşte artiştii naturali.

Psihologii explică şi ei situaţia. „O persoană care minte este anxioasă în acel moment, deoarece se teme să nu fie prinsă. Mincinoşii fără experienţă sunt uşor de depistat. Se foiesc, se agită şi dacă îi pui să reia povestea nu o vor mai spune la fel. La cei cu experienţă este puţin mai greu. Dar şi aşa există inflexiuni în voce care trădează mereu, dar şi privirea“, a mai spus Ana Maria Ruşizan.

Paul Ekman a creat chiar un program care ne ajută să depistăm mincinoşii şi care poate fi testat gratuity pe www.paulekman.com.

Cum poţi să-i alungi pe hoţii de maşini

Criminalistul olandez Ben Vollaard a descoperit că hoţii preferă munca puţină şi câştigul mare. A făcut descoperirea după ce a văzut că furturile de maşini s-au împuţinat după ce sistemele antifurt care blochează motorul au devenit obligatorii. Furturile nu au scăzut pentru că hoţii nu au găsit metode să spargă sistemele, ci pentru simplu fapt că trebuiau să depună prea multă muncă. O altă metodă pentru a scăpa de hoţii de maşini este culoarea autoturismului. S-a demonstrat că maşinile în culorii vii (verde, galbe, roşu) nu sunt la fel de atractive ca şi cele negre sau gri care dau impresia de bogăţie a proprietarului.

Stasticile poliţiei arată că majoritatea furturilor din maşini au loc în mare parte din vina proprietarilor, care lasî la vedere lucruri de valoare şi fac niciun efort să îi descurajeze pe hoţi.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.