Techirghiolul de Brăila. Vlad Ţepeş a ținut aici otomanii la murat, dar a avut o uriașă surpriză
0Lacu Sărat din Brăila, numit și Perla Bărăganului, era considerat încă de pe vremuri o oază de sănătate şi relaxare datorită nămolului terapeut, cu efecte miraculoase. O legendă spectaculoasă a fost creată în jurul lacului.
Lacu Sărat este situat în zona de câmpie din nord-estul Bărăganului, pe raza comunei Chiscani, la cinci kilometri distanţă de municipiul Brăila.
Legenda spune că în Lacu Sărat şi-ar fi vindecat ostaşii Vlad Ţepeş. Acesta ar fi descoperit proprietățile terapeutice ale nămolului după o întâmplare cel puțin ciudată. A dar ordin ca toți soldaţii turci care au călcat pe pământ românesc să fie ţinuţi în apele sărate ale lacului timp de o săptămână. În mod surprinzător, turcii au rezistat în apa sărată și chiar se simțeau mai bine.
„Lacul Sărat își începe legenda de pe vremea lui Vlad Țepeș. Mult timp după povestea oștenilor și cailor domnitorului, care s-ar fi vindecat în apa din Lacul Sărat, proprietățile terapeutice ale nămolului sapropelic au ajuns să fie recunoscute în întreaga Europă, iar stațiunea balneară să devină un loc preferat atât pentru tratament, cât și pentru relaxare”, se arată într-o prezentare pe site-ul oficial al Lacului Sărat.
Istoricii spun că, după transformarea Brăilei în raia turcească, în anul 1538, turcii foloseau lacul pentru a-şi scălda caii ce aveau oasele anchilozate de bătrâneţe, ca şi pe aceia bolnavi de râie şi de răpciugă.
„Tradiţia orală afirmă că, după transformarea Brăilei în raia turcească (1538), turcii foloseau lacul pentru a-şi scălda caii ce aveau oasele anchilozate de bătrâneţe, ca şi pe aceia bolnavi de râie şi de răpciugă. Ar fi fost deci o scăldătoare pentru cai, întocmai ca şi Techirghiolul, despre ale cărui proprietăţi curative legenda spune că au fost <experimentate> pentru prima oară pe gloaba turcului care şi-a transmis numele ghiolului vindecător, după cum nota cu umor Petre Pintilie. Era interzisă scăldarea vitelor în lac, ca şi extragerea sării. Paza lacului revenea locuitorilor din Chiscani, scutiţi în compensaţie de alte biruri. Vegheau să nu se scalde în lac decât talanii turceşti!”, scrie istoricul brăilean Ioan Munteanu în cartea sa „Lacu Sărat-Istoricul Stațiunii”.
Vindeca bolile de piele ale animalelor
Și autorii Dicţionarului geografic al judeţului Brăila din 1894 consemnează faptul că „efectele binefăcătoare ale apei sărate şi nămolului erau cunoscute mai de mult de locuitorii satelor de prin prejur, mai cu seamă în ceea ce priveşte vindecarea unor boli de piele ale animalelor”.
Mult mai târziu, au început să facă băi şi oamenii de prin sate, care aveau răni, boli de piele şi reumatisme.
„Amintirea acelui nămol vindecător de cai, dar şi de oi suferind de scabie, s-a transmis în timp, din generaţie în generaţie, şi s-a lăţit ideea că e bun pentru răni şi oarecare boli de piele, oamenii locului făcând gropi în preajma lacului, în care aduceau apă şi nămol. De-abia în 1870, un anume Cernătescu, străin de loc, arendaş pe una dintre moşiile Domeniului Brăilei, pe baza prescripţiilor medicale, şi-a construit o troacă, folosind apa lacului pentru îmbăiat. Tot el a făcut o baracă pentru veşminte. Doi ani mai târziu, un anume Ilie/Iliescu Oprea, aproape ologit din pricina reumatismului articular, ce-l condamnase la o permanentă şedere în pat – este adus de părintele său, face aici băi reci şi în toamnă se întoarce singur acasă”, notează istoricul Ioan Munteanu.
Lacu Sărat a început să fie recomandat şi de medici, mai ales de cei din Capitală. Astfel, în anul 1921 se cunoşteau foarte bine atât proprietăţile curative ale nămolului, cât şi bolile ce puteau fi tratate la lac, sub supravegherea medicilor. Este vorba de afecţiunile reumatismale, afecţiunile traumatice, artritele, scrofuloza, tuberculoza localizată, bolile sistemului nervos, ale măduvei spinării, albuminuria, sifilisul, dermatozele (psoriazisul în primul rând), „boli de femei”, paralizia infantilă și scleroza.
Se încarcă comentariile...
