Cine a descoperit cu adevărat America. Exploratorii care au străbătut Oceanul cu aproape 500 de ani înaintea lui Columb au găsit Ţara Vinului şi Ţara Pietrei

Descoperirea continentului american le este atribuită exploratorilor din secolul al XV-lea, în special renumitului Cristofor Columb. Descoperirile arheologice şi istoricii spun că, de fapt, primii europeni au atins ţărmurile Americii cu 500 de ani înaintea lui Columb.

Oficial, continentul American a fost descoperit de Cristofor Columb în 1492. Mai precis, genovezul aflat în serviciul regilor Spaniei în căutarea unui drum mai scurt către Indiii a navigat de-a lungul Oceanului Atlantic şi a descoperit într-o primă fază insula care poartă astăzi numele de Bahamas. Columb nu a ştiut niciodată că a descoperit un nou continent. 

Abia florentinul Amerigo Vespucci, la începutul secolului următor, avea să realizeze că este vorba de două continente necunoscute până atunci şi care aveau o întindere uriaşă. De altfel, după numele său a fost numit şi continentul America. Ceea ce nu ştia însă nici măcar Amerigo Vespucci au scos la iveală oamenii de ştiinţă şi descoperirile arheologice. Şi anume că America a fost atinsă de europeni cu 500 de ani înaintea lui Columb.

Vikingii, războinicii care au descoperit America

Istoricii arată că primii europeni care au atins ţărmurile Americii au fost de fapt scandinavi. În special este vorba de vikingii norvegieni, care ar fi reuşit să atingă coastele Americii de Nord după un voiaj prin Islanda şi Groenlanda. Vikingii ar fi întreprins această călătorie în jurul anului 1000. ”Vikingii au ajuns în America de Nord. Acesta este un fapt istoric. Mărturiile scrise şi arheologice nu lasă loc nici unei rezerve: la un moment dat, în jurul anului 1000, oameni ai căror legături culturale ajungeau, trecând peste Groenlanda şi Islanda, în Scandinavia, au atins ţărmurile Americii de Nord. A nega sau chiar a pune la îndoială acest fapt ar însemna a nesocoti dovezi istorice zdrobitoare”, scria specialistul în istoria vikingilor Donald Logan. 

Cu alte cuvinte, războinicii insulelor scandinave, renumiţii vikingi, sunt primii europeni care au atins oficial şi dovedit ţărmurile Americii de Nord. Cel mai vechi izvor scris care aminteşte această călătorie imposibilă pentru acele vremuri, în special din cauza tehnologiei nautice, este ”Istoria Arhiepiscopilor de Hamburg” terminată de Adam din Bremen în anul 1075, cu alte cuvinte o sursă recentă. În lucrarea sa, Adam din Bremen arată că de fapt coasta Americii de Nord era bine cunoscută de războinicii vikingi. Cronicarul aminteşte de o discuţie pe care a avut-o cu Svein, regele Danemarcei, nepotul regelui Cnut cel Mare. 

„Regele a vorbit despre o insulă care fusese descoperită şi de alţii în ocean. I s-a spun Vinlanda, din cauză că în aceea creşteau struguri sălbatici care dau un vin bun. Cerealalele, care cresc singure, abundă acolo”, scria în cronica sa Adam din Bremen. Pe lângă relatările lui Adam din Bremen există numeroase saga scandinave, adică istorisiri nordice iniţial reproduse prin viu-grai, care povestesc în detaliu drumurile nordicilor către America de Nord. Printre acestea se numără şi ”Saga groenlandezilor”, dar şi ”Saga lui Eric”. 

Groenlanda primul pas către America

În secolul al X lea, exploratorul şi războinicul viking Erik cel Roşu, de neam norvegian, descoperea insula Groenlandei. A fost o întâmplare. Erik locuise anterior Islanda, dar a fost izgonit în 982 pentru crimă. Alături de cei care l-au însoţit, a descoperit în acelaşi an Groenlanda şi, fiindcă nu mai avea pentru ce să se întoarcă către est, a ales drumul vestului necunoscut şi periculos. A reuşit însă să întemeieze o colonie în Groenlanda. Era primul pas către o descoperire şi mai mare. Şi anume, ţărmul Americii de Nord. În baza sa proaspăt formată din Groenlanda, au început să apară tot mai mulţi temerari vikingi. 

Unii certaţi cu legea, la fel ca Erik cel Roşu, alţii dezmoşteniţi, iar cei mai mulţi în căutarea unor locuri noi. Primul viking care a pus piciorul pe ţărmul american ar fost un însoţitor al lui Erik cel Roşu, descoperitorul Groenlandei. Insula a servit ca un execelent popas în drumul vikingilor către America şi ulterior. „În 986, un oarecare Bjarni Herjolfson, pornind dinspre Islanda către Groenlanda, a rătăcit calea din cauza unei furtuni şi purtat mereu mai departe către vest a zărit în trei rânduri ţărmul, când acoperit de păduri, când acoperit de gheţari”, scrie Frederic Durand, profesor emerit al Universităţii din Caen şi un specialist al istoriei vikingilor în lucrarea sa ”Vikingii”. 

Vinland

Dacă Bjarni nu a reuşit să acosteze, el a transmis povestea mai departe. Leif, fiul lui Erik cel Roşu, i-a cumpărat corabia, spun vechile saga, şi a pornit la rândul său către vest cu doar 35 de războinici. A găsit ţărmurile de gheaţă şi mai apoi împădurite. Era al doilea viking care vedea ţărmurile Americii. În funcţie de descrierile lăsate de poveştile scandinave privind ceea ce descoperise Leif, specialiştii au identificat traseul acestuia. 

Mai precis, a început cu Island of Resolution, apoi Labradorul, Insula Terra Nova şi mai apoi tot la sud. Spre deosebire de predecesorul său, Leif a acostat, fiind primul european care a atins ţărmurile Americii. Şi-a construit colibe pe Terra Nova şi a iernat. A trimis un om să exploreze, poveştile nordice spunând că a fost un german numit Tyrkir. Acesta a descoperit vii sălbatice, iar la întoarcere Leif a venit încărcat cu lemn şi struguri. Noua ţară a primit numele de ”Vinland” adică „ţara vinului”.

Vikingii şi indienii

După Leif, vikingii au dat de gustul Americii. Un alt fiu al lui Erik cel Roşu, Thorvaldr, a plecat cu 30 de oameni pe urmele fratelui său. A stat chiar două ierni, spune saga, în Terra Nova şi a urcat cu corăbiile pe râul care astăzi se numeşte ”Sfântul Laurenţiu”. Aici, vikingii au intrat în contact cu ameridienii, fiind primii europeni care au început masacrele în America de Nord. Vikingii îi numeau ”skroeling”, adică ”strâmbii”. Războinicii vikingi au produs adevărate masacre în triburile întâlnite, dar culmea Thorvaldr este omorât de o săgeată indiană.

Prima colonizare a Americii

Începând cu anul 1000, vikingii au încercat şi o colonizare a Americii de Nord, pe ţărmurile sale nord-vestice. Mai precis Thorfinn Karlsefni a pornit cu trei nave pline de colonişte către ţărmurile primitoare din Vinland. Deşi colonizare reuşise într-o primă fază, iar vikingii deja stabiliseră o serie de schimburi cu nativi, culmea, un conflict între păgâni şi creştini, tocmai în tabăra vikingă, a făcut ca aceste colonii să dispară în mijlocul unui război civil. 

Prezenţa vikingilor în America este atestată şi de descoperiri arheologice. Numeroase mărfuri ameridiene au fost descoperite în Groenlanda dar şi invers, obiecte vikinge pe ţărmurile Labradorului şi a Terra Nova. La Trodheim, în Norvegia, a fost găsit de exemplu un vârf de săgeată tipic ameridian. Mai mult decât atât, Helge Ingstad a descroperit la Anse aux Meadows de pe Terra Nova rămăşiţele unei aşezări vikinge. 

O corabie revoluţionară

Specialiştii spun că succesul viking în explorarea de noi ţinuturi şi prezenţa acestora în America a fost asigurat de o inovaţie tehnică specifică scandinavilor şi anume corabia lungă. ”S-a putut susţine că reprezintă pentru lumea scandinavă ceea ce templul grec este pentru lumea mediteraneană. Mai mult decât armele, corabia este obiceiul legitim al mândriei vikingului şi sunt cu sutele cazurile când poeţii scalzi au compuns kenningar sau metafore pentru a desemna ”bidiviul valurilor”, acest uimitor vehicul care, de la Marea Albă la 'ărmurile Massachusetts-ului, a făcut să fie extinse frontierele lumii cunoscute”, preciza Durand. 

Nava vikingă acţionată de 16 perechi de vâsle, lungi de 4-4,5 metri avea o lungime totală de aproximativ 20 de metri şi largă de aproape 5 metri. O cârmă despre care se spune că era revoluţionară asigura controlul. Corabia era dotată şi cu o pânză rectangulară prinsă de un catarg central.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
 

Cine au fost cu adevărat ruşii. Piraţii şi războinicii care au transformat Rusia din uniune de triburi în imperiu

Legende horror din lumea nordică: credeau vikingii în strigoi?