Botoşani: PORTRET: Corneliu Dumitriu: „Dacă ar fi după mine, aş picta încontinuu“
0
Este unul dintre pictorii reprezentativi ai oraşului Botoşani. În vârstă de 55 de ani, artistul spune că abia de-acum începe cel mai frumos capitol din viaţa lui.
Primul tablou l-a pictat la vârsta de 24 de ani. A vrut să facă o reproducere pentru ziua mamei lui, dar la final a ieşit cu totul altceva. Practic, din joaca cu penelul s-a născut mai mult decât o copie. „A ieşit până la urmă o lucrare originală“, mărturiseşte artistul Corneliu Dumitriu. Rezultatul i-a plăcut şi l-a determinat să continue pe acest drum. Nu i-a fost deloc uşor. Conştient că trebuie să lucreze enorm pentru a-şi forma ochiul şi mâna, a apelat la profesorul Victor Hreniuc de la Şcoala Populară de Arte din Botoşani.
Copilăria, prezentă în picturile lui
„Am vrut, în principiu, să fug de cei care mă fascinează şi să găsesc propria mea cale“, povesteşte pictorul. În fiecare zi îşi punea talentul pe hârtie, dar nu de puţine ori, nemulţumit de rezultat, arunca desenele la gunoi. Spune că au fost sute de metri de hârtie care erau sfâşiaţi doar pentru că nu-i plăceau anumite detalii. Se consideră un perfecţionist şi urăşte, prin urmare, mediocritatea şi autosuficienţa. Pentru el, omul este „o fiinţă extraordinară, care seamănă cu îngerii. „Or, tocmai mediocritatea nu aparţine îngerilor“, adaugă artistul botoşănean.
Printre primele expoziţii se numără cea de la Suceava, din iarna anului 1986. Atunci o bătrână i-a spus „ferice de mama care te-a făcut“, iar asta l-a încurajat să meargă mai departe. Au urmat expoziţii în ţară, ba chiar, prin lucrările sale a ajuns până la Frankfurt şi New York. Printre motivele cel mai des întâlnite în picturile sale se numără apa. Există şi o explicaţie pentru asta: artistul şi-a petrecut copilăria la malul Prutului.
Se consideră veşnic tânăr
De la pajişti la câmpuri pline de flori, inspiraţia îi vine din mijlocul naturii. „Am ajuns la muchie de cuţit, unde jumătate este clasic, jumătate este modern. Jumătate este figurativă şi cealaltă parte este abstractă“, mărturiseşte pictorul, încercând să-şi definească stilul. Şi pentru el pictura este un mod de evadare şi crede că dacă n-ar picta, ar înnebuni.
La cei 55 de ani se simte plin de energie şi de inspiraţie. Se consideră tânăr, iar tot ce a realizat până acum este o mică parte dintr-un proiect mai amplu.
Profil
Născut: 1 iunie 1954, Rădăuţi Prut, judeţul Botoşani.
Studii: Şcoala de Arte Populare Botoşani.
Familie: Căsătorit, are un băiat
Întrebări şi răspunsuri
Cum v-aţi simţi dacă nu aţi mai putea picta?
Dacă n-aş picta, aş înnebuni. Este acea supapă de eliberare a unei conştiinţe foarte dinamice.
V-aţi putea plictisi de ceea ce faceţi?
Nu, categoric. Singura parte proastă este că, la un moment dat, ochii nu mai văd, fizic. Dacă ar fi după mine, aş picta încontinuu. Omul care se plictiseşte este nereuşit în viaţă.
În ce stil al picturii vă regăsiţi?
Cred că pictura contemporană. Este cea mai evoluată. Există o reverberaţie care îmi face plăcere.
Ce-i place
„Mi-ar plăcea să scot lumea din mediocritate. Sunt convins că oamenii au foarte multă energie, dar o pierd neştiind ce vor să facă“.
Ce nu-i place
„Lipsa de idealuri mi se pare o blasfemie. Fiecare îşi poate construi viaţa lui, iar Dumnezeu te ajută, EL nu vrea decât să doreşti acest lucru“.
Se încarcă comentariile...
