Spectaculoasa viaţă de familie a boierilor români: de la fetele ţinute „captive“ până la divorţurile scandaloase
0
Viaţa de familie a boierilor pare să se fi pliat perfect pe influenţele vremii în care au trăit. Dacă în secolul al XVII-lea, tinerele fete erau practic ţinute captive până la măritiş, odată ce a pătruns influenţa occidentală viaţa de familie a boierilor a fost caracterizată de libertate totală.
Viaţa de familie a boierimii a fost foarte puternic marcată de influenţele turceşti, ruseşti sau occidentale. Astfel, sub ocupaţia rusească (1806-1812) începe să se manifeste în sfera înaltă a societăţii româneşti „viaţa mondenă”. Boierimea a adoptat atunci modul şi formele obişnuite de trai din statele apusene.
Potrivit istoricului Aurelia Pop, care dedică vieţii de familie a boierilor lucrarea „Elemente de viaţă cotidiană”, publicată în Revista Bistriţei, în timpul domniei lui Mihail Sturza, spre exmplu, viaţa mondenă era strălucitoare la Iaşi. Averile boierimii erau întregi şi, în urma dobândirii libertăţii comerţului şi exportului prin Tratatul de la Adrianopol, veniturile creşteau cu fiecare an. Creşterea era dublată de o sete avidă după luxul, modelele şi modul de viaţă din Apus.
Moda Occidenului se va resimţi treptat în îmbrăcăminte (mai ales a femeilor), în amenajarea spaţiului de locuit, în felul de a primi, de a privi, de a asculta, de petrecere a timpului în general.
Căsătoria precoce şi „captivitatea”
Moşternirea secolului al XVIII-lea a fost căsătoria precoce. Căsătoriile la o vârstă prea timpurie reprezentau una din problemele epocii.
„Asemenea mariaje, nu erau posibile, însă, fără îniţiativa părinţilor, în concepţia cărora, căsătoria apare frecvent ca o negociere (aranjată de rude, prieteni apropiaţi), ale cărei elemente trebuie cântărite cu grijă. Astfel, când o fată împlinea 13-14 ani, părinţii începeau căutările pentru a-i găsi un soţ, ceea ce excludea încă de la început problema iubirii. Cei doi nu se cunoşteau până la nuntă; un bărbat nu-şi vedea viitoarea soţie înainte de schimbarea inelelor, ceremonie ce avea loc înaintea nunţii”, explică Aurelia Pop.
Tinerele erau supuse unei atente supravegheri, mai ales când venea vorba despre fetele de măritat sau despre viitoarele soţii şi mame. Astfel, acestea aveau parte de o groază de interdicţii, abia având voie să iasă în grădină.
Grădina era înconjurată de un zid înalt. Nici peţitorii nu le vedeau pânu nu era vorba de căsătorie.
Fanariotismul secolului al XVIII-lea a introdus şi la noi austeritatea moravurilor femeieşti. Influenţa turcească începe să se resimtă şi la noi. Femeile trăiau izolate între ele, în apartamente separate. Ele nu apăreau în public decât la săbătorile familiale, logodnă, nunţi, botezuri: emanciparea femeii din această stare de semi-sclavi se va face abia pe la sfârşitul secolului, sub influenţa austriacă şi mai ales cea rusească.
De la captivitate la libertate excesivă
Ulterior se trece la extrema cealaltă: „Nevrând să pară geloşi - ca să facă pe europenii civilizaţi – boierii lăsau jumătăţilor lor o libertate fără limită, împotriva voinţei şi obiceiurilor, ceea ce punea fruntea la grele încercări. Doamnele, care acum urmau cele mai recente mode de la Paris şi de la Viena, atât îmbrăcămintea lor, cât şi în mobilierul somptuoaselor lor apartamente, aveau însă un fel de a fi uşuratic, împreunat cu purtări de la vechea curte a Franţei”, mai spune Aurelia Pop.
Familia boierească devine „scena” unor scandaluri zilnice, iar procesele de divorţ din motive ridicole, sunt tot mai numeroase.
Se încarcă comentariile...
