Povestea fascinantă a bistriţeanului care se împarte între „librăria“ de vinuri şi minele de aur din Sierra Leone
0
Când bistriţeanul Mircea Puşcaş începe să-ţi povestească despre viaţa sa, ai impresia că ai în faţă două persoane diferite: una face carieră în Africa de Vest, unde pune la punct infrastructura care duce spre minele de aur, iar alta îi învaţă pe iubitorii vinului cum se consumă celebra licoare a lui Bachus.
Mircea Puşcaş are 49 de ani, este inginer topograf, şi de mai bine de cinci ani se împarte între Bistriţa şi Africa de Vest. În anul 2001 a descoperit vinul, în urma unei vizite la Lechinţa, unul dintre locurile cu tradiţie în producerea vinului.
„Unii sunt atraşi de ţuică, alţii de coniac, eu sunt atras de vin. Am descoperit că-mi face plăcere să citesc o etichetă de vin, să beau un pahar de vin. Pasiunea a început cu o vizită la Lechinţa şi o întâlnire cu un domn priceput care producea vin la el acasă. De acolo a început totul, el a început să mă îndrume”, povesteşte Mircea Puşcaş.
Achiziţionarea unui teren pe care era plantată viţa-de-vie a venit natural şi tot natural a început şi producerea vinului Riesling, Sauvignon Blanc şi Fetească Regală. Momentan, topograful produce 1.000 de litri anual, vin care, însă, rămâne în familie, fiind destinat exclusiv consumului propriu.
Nu s-a oprit la a consuma şi chiar a produce vin, ci s-a şi specializat într-ale licorii lui Bachus. Aşa se face că în ultimii doi ani, Mircea Puşcaş a urmat două cursuri de somelier, continuând momentan cu un masterat în acest domeniu.
Anul trecut şi-a deschis şi o „librărie” de vinuri, un restaurant cu tipuri rare de vinuri, unde eşti învăţat cum să combini această băutură cu mâncarea. Cel care îi învaţă pe cei care îi calcă pragul restaurantului este chiar topograful. 80% dintre vinuri sunt băuturi premium din România, de la crame mici. În restaurant se pot consuma însă şi vinuri din Argentina, Chile sau Republica Moldova.
Topograful încearcă să-i educe pe cei care îi calcă pragul, motiv pentru care a şi pus la punct un soi de cursuri anuale, în cadrul cărora un somelier vine şi le vorbeşte iubitorilor de vin cum se produce această băutură, cum trebuie să fie strugurii şi cu ce mâncare se combină.
Adesea, somelieri cunoscuţi ţin „cursuri” de degustări pentru iubitorii vinului
Deşi localul Vechii Prieteni este deschis doar de un an, acesta deja se bucură de aprecierea şi recomandarea Trip Advisor.
„Deschiderea acestui local a venit din dorinţa de a oferi şi de a încerca să explicăm valoarea vinului. Am vrut să oferim bistriţenilor un restaurant chiar cu specific de vinuri”, precizează Mircea Puşcaş.
De la vinuri la minele de aur din Sierra Leone ale lui Frank Timiş
Dacă două săptămâni pe lună în găsim pe Mircea Puşcaş în Bistriţa, printre clienţii săi, restul timpului şi-l petrece tocmai în Africa de Vest. Din 2010, bistriţeanul lucrează în Africa de Vest, mai exact în Sierra Leone, Senegal şi Liberia.
Acesta a construit o cale ferată pentru unul dintre cei mai controversaţi oameni de afaceri români Frank Timiş. Aceasta ducea spre una dintre minele sale de aur.
De asemenea, bistriţeanul a construit şi o central în Liberia şi o cale ferată în Senegal. Momentan, acesta lucrează pentru o firmă de consultanţă australiană tot pe domeniul construcţiilor, alături de care realizeză o cale ferată către o mină de aur din Senegal, proiect deţinut de o firmă canadiană de minerit.
„La început am avut o reţinere, însă cu timpul m-am obişnuit, mai ales că aveam o experienţă de 5 ani în deşert, în Egipt. Te impresionează natura, te impresionează să vezi animalele exotice în stare de libertate. Te impresionează sărăcia extremă, preţuieşti mai mult ce ai când vezi că alţii nu au nimic, totuşi Africa de Vest este cea mai săracă zonă din lume”, spune Mircea Puşcaş.
Acesta spune că lipsa infrastructurii, a muncitorilor instruiţi au reprezentat provocări deosebit de mari din punct de vedere profesional.
„Cele două lumi se împacă foare bine. Pur şi simplu tragem cortina şi facem altceva. Când cobor din avion trag cortina. Încerc să nu aduc problemele de acolo acasă, dar când sunt acolo îmi aduc aminte cu plăcere de vinul de acasă”, completează bistriţeanul.
În plină epidemie de Ebola, bistriţeanul se afla în Africa de Vest
Mircea Puşcaş a prins şi epidemia de Ebola în 2014. Spune că boala care îi ucide pe 70% dintre cei infectaţi, pentru care încă nu există leac, i-a dat ceva emoţii, mai ales pentru că era blocat în Africa de Vest şi nu se putea întoarce.
Multe companii aeriene şi-au interupt zborurile, iar cele rămase erau foarte aglomerate. Abia după cinci luni, când epidemia era la apogee, a reuşit să plece spre casă.
Pentru a-l proteja pe el şi echipa sa, africanii au luat măsuri deosebite de izolare. Accesul personalului african a fost restrând, fiind blocaţi în bază chiar şi bucătarii şi chelnerii.
Dacă Ebola l-a cruţat, bistriţeanul a făcut de două ori malarie, prima data boala fiind la un pas să-i fie fatală.
„Eu am făcut de două ori malarie. Odată nu am ştiut, din păcate, pentru că simptomele malariei sunt identice cu cele ale gripei. Nu eram în Africa, eram în Austria la schi, la mine s-a manifestat la 75 de zile de la infectare. În cazul malariei, dacă nu te tratezi, a şaptea zi mori… E o boală foarte grea, cu febră permanentă”, explică topograful.
A doua oară însă a ştiut la ce să se aştepte, motiv pentru care a urmat un treatment la scurt timp după primele simptome.
Se încarcă comentariile...
