FOTO Lăcaşul de cult care „preamăreşte” scroafa. O statuie a animalului îi întâmpină pe enoriaşi chiar de la intrare
0La doar 15 kilometri de Bistriţa, în localitatea Dipşa, se înalţă o biserică ce datează de la finele anilor 1400. Pe unul dintre ziduri se poate observa o mică statuetă ce înfăţişează un porc, în strânsă legătură cu porecla lăcaşului de cult: „biserica scroafei“.
În localitatea Dipşa din Bistriţa-Năsăud se află un lăcaş de cult realizat în stil gotic şi ridicat între anii 1482 şi 1500, legat de o legendă care i-a şi dat numele: „biserica scroafei“. Preotul Liviu Tătaru le-a povestit în repetate rânduri credincioşilor de unde vine porecla bisericii şi este pregătit să ofere explicaţii şi turiştilor nedumeriţi, pentru a păstra vie identitatea lăcaşului.
Potrivit legendei, în 1275, întreaga zonă a fost atacată de tătari. Auzind de primejdia ce-i paşte, sătenii şi-au adunat banii şi obiectele de valoare agonisite de-a lungul vieţii şi le-au pus într-o căldare pe care mai apoi au îngropat-o pe un câmp din apropiere. Sătenii aveau în plan ca, după plecarea tătarilor, să se întoarcă la locul cu pricina şi să dezgroape comoara. Problema a fost că nu au marcat locul unde au îngropat căldarea cu bani şi nu au mai reuşit, la întoarcere, să identifice locaţia exactă.
Au încercat să găsească căldarea săpând pe tot câmpul unde ştiau că au îngropat-o. După o perioadă au renunţat să mai caute banii, crezând că tătarii cotropitori au pus mâna pe bogăţia lor.
Bani descoperiţi de un porc
La 200 de ani de la atacul tătarilor, spune preotul, o scroafă a dat din greşeală peste căldarea cu bani îngropată în 1275. Saşii din localitate au luat descoperirea drept un semn divin, hotărând ca banii găsiţi să nu fie însuşiţi de cineva, ci să fie utilizaţi pentru ridicarea unei biserici.
Astfel, chiar în locul unde a fost găsită căldarea cu bani a fost ridicată biserica, iar porcul norocos a fost pus la loc de cinste: pe zidurile lăcaşului de cult. Purcica norocoasă, care a luat forma unei statui, întâmpină credincioşii chiar la intrarea în biserică, fiind amplasată pe unul dintre stâlpii acesteia.
În ciuda faptului că nu există date concrete care să susţină legenda care i-a dat numele bisericii, specialiştii spun că datele se potrivesc cu evenimentele istorice şi că statuia de pe lăcaşul de cult este o dovadă că povestea ar avea un sâmbure de adevăr. Această decizie, de a pune o statuie cu scroafa pe biserică, este cu atât mai ciudată cu cât, în perioada respectivă, porcul era considerat un simbol malefic.
Saşi la slujbă în Biserica Scroafei în 1937 FOTO: siebenbuerger.de
Biserica a aparţinut iniţial ritului catolic, dar odată cu trecerea la lutheranism a populaţiei de origine germană, biserica a devenit evaghelică. Odată cu scăderea considerabilă a numărului saşilor, au început să o folosească şi românii, slujbele ţinându-se alternativ. În prezent, biserica este ortodoxă.
„Părintele ne-a povestit şi în timpul slujbelor despre istoria acestei biserici. Doar el o mai face, pentru că în sat mai sunt puţini bătrâni care-şi mai amintesc poveşti despre biserică de la saşii care trăiau aici“, precizează unul dintre tinerii care îngrijeşte lăcaşul de cult.
Biserica din Dipşa face parte din şirul de biserici fortificate din Bistriţa-Năsăud, regăsindu-se astfel de monumente în Lechinţa, Dumitra, Tărpiu sau Jelna. Lăcaşul de cult, ridicat între anii 1482 şi 1500 şi renovat ulterior, face parte din categoria monumentelor istorice de clasa A, de interes naţional.
„Prin proporţii, varietatea şi calitatea pieselor de pietrărie, biserica din Dipşa este unul dintre cele mai reprezentative monumente gotice târzii din ţară”, spune unul dintre cercetătorii Complexului Muzeal Bistriţa-Năsăud, Corneliu Gaiu.
Statuia cu scroafa nu este singurul detaliu deosebit al acestei biserici. Altarul lăcaşului are reproduceri după trei picturi celebre ale lui Leonardo da Vinci: „Noli me tanger“, „Cina cea de taină“ şi „Răstignirea“, precum şi un ceas solar care arată chiar şi acum ora aproximativă. Turnul bisericii, care are o înălţime de peste 70 de metri, era folosit în vechime pentru a semnala pericolele iminente ce s-ar fi putut abate asupra satului.
Are nevoie de lucrări de reabilitare
Potrivit istoricilor bistriţeni, biserica din Dipşa este o construcţie impozantă, lăcaşurile de cult de o asemenea mărime şi grandoare fiind rar întâlnite în mediul rural. Aceştia aseamănă construirea bisericilor gotice cu cea a piramidelor, ridicarea unora durând şi 150 de ani.
Deşi este încă într-o stare bună, biserica ar avea nevoie de câteva lucrări de reabilitare, existând probleme la acoperiş, care trebuie înlocuit, dar şi la pereţi, care au fisuri. În urmă cu mai bine de cinci ani a fost reparat ceasul din turn. Tot în urmă cu cinci ani a decedat şi Rosina Rosenau, ultima reprezentantă a saşilor din Dipşa, cei care au şi ridicat biserica.
Monumentul istoric este prea puţin promovat în România, fiind prezent doar pe câteva site-uri. Este inexistent în broşurile turistice care circulă prin ţară, iar instituţiile din judeţ nu promovează biserica, nici nu alocă bani pentru întreţinerea şi repararea acesteia. Cu toate acestea, potrivit preotului Liviu Tătaru, „biserica scroafei“ are parte de 100 de vizitatori pe an din ţări precum Elveţia, Austria sau Ungaria.
Vă mai recomandăm:
Ridicate cu trudă acum sute de ani, numărul bisericilor din judeţul Bistriţa-Năsăud care au fost luate în seamă pentru restaurare este nesemnificativ. Celorlalte, deloc puţine la număr, timpul pare să le fi fost fatal. Este cazul bisericii evanghelice de la Jelna sau a celei de la Vermeş.
În satul unde mătura păzeşte casa de hoţi, cele 1.400 de suflete, majoritatea de rit ortodox, merg la biserică în funcţie de anotimp. Localitatea Negrileşti, din comuna cu acelaşi nume, are două lăcaşe de cult, unul construit recent, dar unde e rece, iar celălalt, mai călduros. Ţăranii le zic simplu: „cea mare” şi „cea mică” de parcă ar vorbi de două surori, nu de două clădiri.
Se încarcă comentariile...
