Tradiţii şi obiceiuri păgâne de Crăciun, în Maramureş

Binecunoscute şi multe încă păstrate în Maramureş, tradiţiile şi obiceiuri sunt o parte semnificativă a sărbătorilor de iarnă. De la tăiatul porcului, împodoibitul bradului sau mersul la colindat toate au ajuns să fie o parte componentă a lunii decembrie, imposibil de trecut cu vederea. Deşi acestea sunt asociate sărbătorii religioase a Naşterii Mântuitorului, puţini sunt cei care ştiu că originea lor este defapt păgână.

Începând de la data în care este sărbătorit Crăciunul şi până la festivităţile şi semnificaţiile Anului Nou, o mulţime de tradiţii asociate lunii decembrie au la origine obiceiuri păgâne. „Sărbătoarea cea mare este în data de 25, dar nu trebuie să uităm că colindatul începe din seara de Ajun un lucru care vine oarecum din vremea de demult pentru că în antichitate ziua nu începea de dimineaţa ci începea seara, lucru care a fost adoptat de biserica creştina pentru că ziua liturgică începe de la 6 seara”, a spus Janeta Ciocan, etnolog
 

Un alt obicei păgân adoptat de maramureşeni este împodobitul brazilor. Deşi a fost acceptat cu greu, bradul fiind asociat de români mai degrabă cu moartea, în epoca contemporană pomul de Crăciun este unul dintre simbolurile de bază ale sărbătorii. „Bradul a fost greu acceptat de ţăranul român. În Maramureş cu atât mai mult, el a fost adoptat după mijlocul secolului 20 pentru că în concepţia românului bradul este copacul care îl însoţeşte pe om la moarte. Pentru români stejarul reprezenta renaşterea. Stejarul lui Ştefan cel Mare, Avram Iancu, Mircea cel Bătrân, dar pentru ţările nordice de unde vine tradiţia, singurul copac din zonă era bradul şi el însemna viaţa veşnică. Primul brad a fost realizat de Luther, el a împodobit primul brad în bisertică, cu lumânări, iar apoi nemţii au inventat beteala initial din aur şi argint”, a adăugat etnologul

Alte tradiţii care de-a lungul anilor au fost modificate sunt chiar cele din seara sau ziua de Crăciun. Cetele de colindători sunt doar un exemplu a unei tradiţii modificate. „In 24 copii umblă la colindat anuntând venirea Crăciunului, după ei urmează cetele de băieţi şi mai nou fete, fetele intrând în cete doar după 1920, pană atunci fiindule interzis. Femeile nu e bine să intre în altă casa în prima zi de sărbătoare. E bine să stea acasă la ele, iar în cazul în care pleacă de acasă trebuie ca atunci când intră în casa celui pe care îl vizitează nu ea să fie prima care trece pragul, ci bărbatul care o însoţeşte. În general tradiţiile dintre Crăciun şi anul nou sunt cele păgâne. Aceste măşti, aceşti draci. Dracul nu ştie cât este de urât şi atunci când se vede nu îşi dă seama că se vede pe el. De aceea prin dansul lor, cetele de bărbaţi fac şi gălăgie mare pentru că dracii fug din locurile cu zgomot“, mai spune Janeta Ciocan. 

Un alt obicei păgân este înmormântarea anului vechi. „În dimineaţa zilei de Sfântul Vasile tinerii se mascau, se îmbrăcau, unul era îmbrăcat ca moartea. La acest obicei participă şi preotul şi se făcea o adevărată slujbă de înmormântare. La final cel care juca rolul mortului şi care defapt era anul vechi era aruncat pe gheaţa Someşului iar în momentul învierii, începea sărbătoarea anului nou în sat“, a încheiat etnologul.