Tradiţii neobişnuite de Crăciun. Ce rol au brondoşii, legat de pedepsele drastice aplicate celor care nu plătesc colinda

Fie că li se spune ”brondoşi”, ”moşi” sau „draci”, vorbim despre acelaşi obicei de Crăciun potrivit căruia bărbaţii se îmbracă în costume făcute anume pentru acest moment, poartă o mască făcută din piele de oaie şi sunt ”ornaţi” cu o suită de clopote legate peste piept şi spate.

Costumaţi, mascaţi şi împodobiţi cu clopote şi tălăngi, brondoşii pot fi văzuţi pe străzi până la Anul Nou, pocnind din bice şi scuturând clopotele pentru a produce mult zgomot. Măştile confecţionate din piele de oaie, unele sunt ornate cu ”dinţi înfiorători” din boabe de fasole, iar o limbă roşie ce atârnă afară are menirea de-a-i speria pe cei cu care se întâlnesc. Însă clopotele fac un zgomot asurzitor, astfel că prezenţa lor poate fi remarcată de la mare distanţă. Cu biciul din dotare, colindătorii astfel mascaţi pocnesc şi ameninţă pe cei care nu plătesc colinda.

Originea obiceiului este asociată cu invazia tătarilor de la 1717, despre care se crede că astfel a fost alungaţi din oraş. Legenda spune că atunci când a avut loc invazia tătară, căvnicarii astfel mascaţi şi ”împodobiţi” au reuşit să-i pserie şi să-i alunge pe tătari din oraş.

Alte legende spun că brondoşii aveau rolul de a speria şi îndepărta spiritele rele în noaptea dintre ani. Dar unii bătrâni spun că aceştia erau un fel de păzitori a cetelor de colindători, păzindu-i de eventualii tâlhari.  

Astăzi, cei care mai îmbracă costumele specifice o fac pentru spectacol şi amuzament. Ei pleacă la colindat din casă-n casă, iar potrivit obiceiului, ei nu colindă până când gazda nu-i recunoaşte.  

Practici magice de Crăciun în satele maramureşene

Alte obiceiuri din satele maramureşene vorbesc despre aranjatul mesei de Crăciun. O serie de tradiţii ciudate sunt respectate aici, una dintre ele fiind aceea că picioarele mesei sunt legate cu lanţ. ”Gătirea mesei capătă conotaţii ritualice şi mai pronunţate în satele maramureşene prin legarea ei cu un lanţ, mai rar cu sfoară, act de mare vechime. Substratul ritualico-magic al practicii ne este evidenţiat de oficierea unei gestici ritualice, după legarea mesei, la care se adaugă rostirea unei formule orale”, arată etnologul Pamflil Bilţiu.

La Bicaz şi Băiţa de Sub Codru, mai arată Pamfil Bilţiu în ”Studii de etnologie românească”, se punea un lanţ peste care treceau colindătorii. ”Cu acest lanţ, la Băiţa de Sub Codru se înconjura casa, deoarece se credea că lanţul e puterea ce nu lasă duhurile să intre în incinta gospodăriei. Alături de lanţ, se punea un topor şi sare când terceau colindătorii, obiecte care sunt frecvent întâlnite în ritualuri de izgonire a duhurior rele”, mai arată etnologul.

”La Bârsana, gospodina care prepara colacii ceremoniali de Crăciun ieşea cu mâinile încărcate de aluat şi trecea pe la toţi pomii, rostind anumite formule orale, iar gunoiul care este strâns în casă în intervalul dintre Crăciun şi Anul Nou, în prima zi a anului este dus în grădină şi aprins la pomi, timp în care pomul este ”ameninţat” că dacă nu va face poame va fi tăiat”. El mai arată că, potrivit credinţei populare, pomii astfel ”trataţi” vor da roade mai bogate. Această pracică, mai spune el, asociază cultul focului învestit cu virtuţi feritilizatoare.

Mai puteţi citi:

Tezaur Folcloric, pe scena Teatrului Municipal din Baia Mare