Hanurile de altădată din Maramureş. De la Hanul Vulturul Negru la Hanul Tezaurariatului, cel mai celebru loc de cazare din Maramureşul Istoric
0
Maramureşul a avut şi are încă hanuri care au scris istorie. Unele dintre ele mai există încă, altele s-au transformat de-a lungul timpului şi au rămas doar în arhivele vremii. Printre cele mai cunoscute hanuri din Maramureş sunt Hanul Două Veveriţe sau Hanul Pintea Viteazul din Munţii Gutâi.
Hanul La Două Veveriţe este situat în judetul Maramureş, în apropiere de DN 58. A fost construit în mijlocul pădurii de stejar, departe de forfota specifică unui oraş, oferind tot ce
se poate unui orăşean sătul de zgomot, praf şi poluare. Şi în zilele nostre acest loc de popas şi relaxare este extrem de căutat de turişti, dar nu numai. Un alt han celebru al Maramureşului este Hanul Pintea Viteazul din Munţii Gutâi.
Dintr-un ghid turistic al judeţului Maramureş apărut în anul 1980 (semnat N. Nădişan şi Octavian Bandula) aflăm că "la cota 987 m ajungem la Hanul Pintea Viteazul, o cochetă construcţie cu bar, linie de autoservire, restaurant care oferă un meniu specific maramureşean şi terasă de vară. Hanul dispune de 12 camere şi sală de lectură, toate mobilate în stil tradiţional maramureşean. Unitatea are încălzire centrală. Lângă han s-a amenajat un spaţiu pentru parcarea autoturismelor. Iarna se pot închiria săniuţe, schiuri. În apropiere se află Izvorul şi "tigniţa" lui Pintea. În acest autentic decor s-a turnat şi filmul artistic "Pintea"".
"Hanul Pintea Viteazul a fost dat în folosinţă în 1970, la terminarea asfaltării şoselei peste Gutâi. Eu nu ştiu să fi existat alt han în acel loc anterior. Hanul din legendele cu Pintea Viteazu se pare că era cel de la Fogodăul Pintii aflat în munţii dintre Budeşti şi Băiuţ, azi o zonă neumblată, dar pe unde trecea drumul prin anii 1700", a explicat scriitorul Teofil Ivanciuc.
Din 1970 Hanul Pintea Viteazul este un loc de popas pentru cei care vin dinspre Baia Mare spre Sighetu Marmaţiei sau pentru cei care vin din Maramureşul Istoric către Baia Mare. Sunt mulţi cei care au amintiri legate de acest han.
Rareş are acum 32 de ani şi îşi aminteşte că de fiecare dată când venea la facultate în Baia Mare autobuzul făcea o oprire în vârful Munţilor Gutâi preţ de câteva minute. Oamenii coborau din autobuze pentru a servi acolo o cafea, un ceai sau un suc. Se putea şi mânca la acest han care mai există şi astăzi.
Apoi, municipiul Baia Mare avea hanul său celebru şi anume Vulturul Negru din partea veche a oraşului. De altfel, acest han apare şi în ghidurile turistice create în anii 80, într-unul din aceste ghiduri turistice semnate de N. Nădişan şi Octavian Bandula hanul fiind prezentat astfel: "La întâlnirea străzii Baia Sprie cu strada 1 Mai se află clădirea care, în secolul al XVIII-lea, găzduia hanul oraşului, iar mai târziu primăria oraşului (astăzi (n.red. anii 1980) Judecătoria municipiului, Notariatul de stat, Colegiul de Avocaţi. O placă comemorativă fixată pe zidul clădirii aminteşte de popasul pe care l-a făcut aici, în septembrie 1847, poetul revoluţionar maghiar Alexandru Petofi cu Iulia Szendrei, în călătoria lor de nuntă, în drum spre Coltău".
"În Maramureşul istoric au fost mai multe hanuri, atestate încă din secolul XVIII. Astfel, la Sighet exista la finele secolului al XVIII-lea Hanul Tezaurariatului (devenit apoi hanul şi mai apoi hotelul Coroana, reconstruit în 1891). A fost cel mai celebru loc de cazare din Maramureşul istoric, de-a lungul timpului aici poposind capete regale din familia de Habsburg sau Hohenzollern (regele Ferdinand, Regina Maria, Principele Carol-devenit regele Carol II), Prinţesa Elena şi Principele Nicolae). În 1830, în apropiere s-a ridicat Hanul Kispipa (pipa mica), azi Cantina Săracilor. În secolul XIX, în oraş au mai apărut Hanul şi apoi hotelul numit Nobilitae (devenit mult mai târziu Zimbrul), hotel Reduta (ajuns Cerc Militar şi apoi Cinematograf), şi alte hanuri la intrările în oraş dinspre Cearda şi Vadu Izei.
Alte hanuri au funcţionat încî din secolul XVIII la Cearda (cartier evreiesc azi parte a Sighetului), Crăciuneşti, Coştiui, Borşa (pasul în Moldova, mai apoi pe Prislop), Săcel (trecătoarea foarte frecventată spre Bistriţa) Fogadău Pintii (care înseamnă chiar cârciumă, han, loc aflat în munţii Lăpuşului, între Budeşti şi Strâmbu Băiuţ)", a declarat, pentru Adevarul, scriitorul Teofil Ivanciuc.
El a mai subliniat faptul că în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu erupţia de mici staţiuni balneoclimaterice, numărul hanurilor aferente a crescut enorm: "Printre altele, atunci au fost deschise stabilimente de cazare - un fel de hanuri, pe lângă izvoarele minerale de la Suligu, Baia Borşa, Breb, Ocna Şugatag, Visk, Ocna Slatina, Coştiui, Crăciuneşti, Botiza, Dragomireşti, Vişeu de Mijloc, Poienile de sub Munte etc".
"În 1900, la Vişeu sunt menţionate Hanurile Casinou, Tarsaskor şi Central. În acel an, la Sighet existau hanurile din zona Cearda şi Cuza Vodă, de la gară (hotelurile Zona şi Tisa - devenit ulterior Ardealul), centru - Coroana, Casino, Kispipa etc. Majoritatea hanurilor din mediul rural au dispărut în timpul primului război mondial, puţine fiind refăcute ulterior. Hanurile pe care le ştim azi - Pintea Viteazu din Gutâi sau cele din pasurile Şetref şi Prislop sunt construite în perioada anilor 1960-1970', a concluzionat Ivanciuc.
Citeste si: FOTO Imagini de excepţie din Deva secolelor trecute: hanurile şi cârciumile celebre din istoria oraşului
Se încarcă comentariile...
