Bulimia, boala care distruge vieţi. Fetele tinere sunt cele mai predispuse

Bulimia, o boală tăcută, care se instalează pe nesimţite, afectează în cea mai mare parte fete tinere şi foarte tinere. Factorii care o declanşează sunt diverşi, de la neîmpliniri pe plan personal şi până la neputinţa de a atinge standardele nerealistice de frumuseţe propuse de societatea modernă.

Bulimia, ca şi anorexia, deşi par a fi tulburări fiziologice, fiind evidente modificările de greutate, sunt, totuşi, tulburări emoţionale. Specialiştii spun că mâncatul compulsiv are legătură cu ”setarea gândirii pe mâncare, dietă şi forma fizică”. ”Termenul se referă la episoade de supraalimentare masivă, consumul unei mari cantităţi de alimente într-o perioadă scurtă de timp cu senzaţia pierderii controlului”, explică psihologul Radu Pomohaci. El mai arată că bulimia poate apărea atât la persoane supraponderale, cât şi la cele cu o greutate normală sau chiar la subponderali.

Totuşi, există o anume categorie de persoane care sunt predispuse la această tulburare. ”Aproximativ 90-95% dintre cazuri sunt femei. Pacientul tipic pentru sindromul bulimic este tânăra în jurul vârstei de 20 de ani, care se plânge de comportamentul alimentar şi pierderea controlului asupra acestuia; alimentarea haotică poate ocupa cea mai mare parte a timpului său şi gândurile sale sunt setate pe mâncare, diete şi forma sa fizică”, explică psihologul.

În timpul unui episod bulimic, persoana afectată vomită, după ce a ingerat o cantitate mare de mâncare, în mod necontrolat. Psihologii spun că provocarea vărsăturilor are legătura cu ”curăţarea de emoţii”. ”Episoadele bulimice, spontane sau planificate, sunt însoţite de indigestie alimentară, ingestia rapidă şi fără plăcere a alimentelor, senzaţie copleşitoare de dezgust de sine, disforie, panică, autoculpabilizare. Acestea culminează cu vomismente autoinduse, folosirea laxativelor, dietă strictă sau exerciţii fizice extreme”, mai menţionează psihologul.

Deşi ar putea părea că au o viaţă absolut normală, în realitate, gândirea persoanelor afectate de bulimie este fixată pe alimentaţie. Ori consumă alimente în exces, după care îşi provoacă vărsături, ori vor dezvolta o adevărată obsesie pentru aspectul lor fizic, contorizând fiecare calorie pe care o consumă. ”Starea mentală a bulimicilor este caracterizată prin faptul că dezvoltă o insatisfacţe legată de ponderea actuală şi de forma corporală. Conţinutul gândirii este marcat de preocupări pentru alimente şi greutatea ponderală”, mai explică psihologul Radu Pomohaci.

Factorii de stres, favorizanţi în apariţia bulimiei

Apariţia bulimiei este favorizată de unii factori de stres. ”Conflictele sexuale, începutul sau sfârşitul unei relaţii afective majore, o <dezrădăcinare>  geografică, schimbări majore şi confuzante în viaţă, o pierdere, un deces, o înstrăinare sau o separare de un membru al familiei sau de un prieten important”, enumeră psihologul câteva dintre situaţiile care pot duce la apariţia acestei tulburări. Pe lângă asta, mai arată el, sunt factori subiacenţi, reprezentaţi de dificultăţi cronice sau de lungă durată: ”dubii majore privind feminitatea, suferinţa psihică asociată unei discrepanţe majore dintre conceptul de sine şi conceptul  femeii <ideale>, stereotipuri impuse de societate; conflictele maritale profunde în relaţia parentală, incluzând violenţa, infidelitate, separare, divorţ; relaţii precare sau disfuncţionale cu părinţii; presiune impusă sau autoipmusă pentru performanţe intelectuale, şcolare, unde avem o stimă de sine scăzută; relaţii afective superficiale cu parteneri de aceaşi vârstă”, mai arată Radu Pomohaci.

Şi rolul femeii în societatea modernă este unul suficient de ”apăsător”, încât să constituie un factor de stres. ”Normele feminine sunt tot mai mult legate de rolul muncii, cu solicitări sociale legate de realizare profesională, succes, productivitate, competitivitate şi independenţă. Totodată, femeii moderne i se cere şi să păstreze normele tradiţionale. Neadecvarea sau eşecul în oricare dintre cele două arii de activitate se pot asocia autoculpabilizării, cu focusare pe incapacitatea corpului sau a unei confruntări a limitelor sale”, mai explică psihologul.

Autodeprecerea, printre primele simptome

Primele simptome care ar trebui să ne dea de gândit, potrivit specialiştilor, sunt disforia (tristeţe inexplicabilă, indispoziţie, până la agresivitate), autodeprecierea, tulburările de concentrare, pierderea interesului, lipsa de speranţă, tulburările de somn şi gânduri suicidare. ”Pot fi asociate comportamente uşor psihotice cu tulburări ale controlului impulsurilor, gen cleptomania, abuzul de alcool şi droguri.

Este o boala <silenţioasă>, mascată, ascunsă de multe alte simptome şi care distruge ce este frumos şi sănătos în percepţia personală a propriei vieţi, a corpului şi formei fizice, în primul rând şi ulterior deteriorează sănătatea fizică şi psihică şi capacitatea de a te bucura de viaţă”, conchide psihologul Radu Pomohaci.

Acesta mai arată că tratamentul este unul foarte complex, presupunând intervenţii atât somatice, cât şi asupra psihicului. Astfel, intervenţiile pot fi de natură medicală, recuperatorii şi de echilibrare a metabolismului, de nutriţie şi farmacologie, sau cu un aport crescut pe modelarea cognitivă şi comportamnetală, prin psihoterapie sau consiliere psihologică.

Netratată, bulimia poate duce la afecţiuni grave şi chiar la moarte.

Mai puteţi citi:

Cea mai bună mâncare din bucătăria tradiţională maramureşeană