A murit Înaltpreasfinţitul Eftimie Luca, conducătorul Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului. Pe 9 noiembrie ar fi împlinit 100 de ani

Cu puţin timp în urmă s-a stins din viaţă Eftimie Luca, arhiereul Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului. Arhiepicopul s-a născut pe 9 noiembrie 1914, în satul Schitul, Comuna Hangu (astăzi comuna Ceahlău), judeţul Neamţ din părinţii Dimitrie şi Elena Luca. Hirotonit în 1972, a devenit episcop titular al Episcopiei Romanului şi Huşilor, în 1978.

Astăzi, la ora 12, la Roman s-a stins din viaţă Eftimie Luca, care ar fi împlinit peste cinci zile 100 de ani. "Cu întristare în suflet şi durere, Preasfinţitul Părinte Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, alături de întregul personal administrativ al Centrului eparhial de la Roman, aduce la cunoştinţă că în 4 noiembrie, la ora 12.00, în ziua de pomenire a Sfântului Cuvios Ioanichie cel Mare, inima Înaltpreasfinţitului Eftimie, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, a încetat să mai bată pentru această lume, încredinţându-şi sufletul în mâinile Preasfintei Treimi.Cunoscut tuturor ca fiind ierarhul 'cel bun', cu suflet mare, cu dragoste şi râvnă pentru Biserica lui Hristos, pe care a slujit-o peste 80 de ani, Înaltpreasfinţia Sa lasă în cugetul tuturor celor care l-au cunoscut, mâhnire şi compasiune", se arată într-un comunicat al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului.

Şcoală de cântăreţi bisericeşti, teologie şi retragerea în mănăstire

Potrivit datelor de pe site-ul Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, la vârsta de 20 ani a ajuns la Mănăstirea Slatina, Judeţul Suceava şi ca frate de mănăstire s-a înscris la Seminarul Teologic Monahal din Mănăstirea Cernica, pe care l-a absolvit în anul 1941. „În anul 1945 se înscrie la Facultatea de Teologie de la Suceava, cursuri universitare pe care avea să le termine la institutul Teologic din Bucureşti în anul 1949, unde va obţine titlul de licenţiat de teologie cu calificativul „magna cum laudae”. Între timp a fost tuns în monahism la Mănăstirea Ciolanu, judeţul Buzău, hirotonit ierodiacon în 1941 şi ieromonah în 1947. La 1 aprilie 1949 i s-a încredinţat stăreţia Mănăstirii Bistriţa-Neamţ pe care avea să o conducă cu iscusită măiestrie până în 1966, iar între anii 1951 şi 1960, concomitent cu conducerea Mănăstirii Bistriţa a funcţionat exarh al mănăstirilor din Eparhia Romanului şi Huşilor, şi în această calitate s-a ocupat de reorganizarea vieţii monahale atât pe linie gospodărească cât şi de trăire spirituală.

În 1966 este înălţat la rangul de Arhimandrit şi numit Stareţ la Mănăstirea „Sf. Ioan cel Nou” de la Suceava unde iniţiază lucrări de restaurare la catedrala „Sf. Gheorghe”, la stăreţia şi chiliile din incinta mănăstirii alături de grija deosebită pentru viaţa monahală“, se arată în prezentarea Înaltpresfinţitului Eftimie Luca.