PORTRET Roberto Schill, arbitrul care dă note patrupedelor

Arădeanul participă de peste 12 ani ca arbitru la concursurile canine organizate în ţară. Este pasionat de câini încă din copilărie. Câinii sunt animalele care i-au influenţat viaţa lui Roberto Schill. A crescut într-o familie care a făcut casă bună cu cei mai buni prieteni ai omului.

Profil

Născut. 24 februarie 1969
Educaţie. Doctorand, cardiologie Universitatea de vest Vasile Goldiş din Arad
Familie. Necăsătorit

 „De când mă ştiu am avut câini. Au fost prima mea dragoste, mai ales că şi părinţii mei erau mari iubitori de animale astfel că nu m-am lipsit de ele”, povesteşte Roberto Schill.Nu a putut să se despartă de câini, iar la şase ani a început să-i intre în sânge drogul competiţiei. Primul câine cu care a concurat a fost un ogar englez.

Arbitru all-rounder

De la pasiunea fără limite până la a arbitra în cadrul competiţiilor din ţară şi, mai târziu, şi din Europa nu a mai fost decât un pas. „Am ales să fac cursuri de arbitraj pentru că asta mi-am dorit. E altceva când eşti acolo, în ring, şi altfel vezi lucrurile de pe margine. Plus că arbitrajul este foarte riguros şi trebuie ţinut cont de foarte mulţi factori”, mărturiseşte arădeanul.Este arbitru din 1998. Puţin mai târziu, peste trei ani, a reuşit să arbitreze şi la concursurile internaţionale.

„Din 2001 sunt arbitru internaţional, iar din 2008, arbitru all-rounder, adică pot arbitra toate rasele de câini. Precizez că, în momentul de faţă, în România sunt în total şase arbitri all-rounder”, spune Roberto Schill.  Este specialist pentru câinii de agrement şi a arbitrat la campionate naţionale ale câinilor de agrement în Germania, Italia, Rusia, Finlanda, Norvegia şi Ungaria.   

Calităţile unui campion

Când evaluează un câine, atenţia lui Roberto se canalizează strict pe acel câine, astfel ca el să se încadreze în cerinţele standard ale rasei. „Fiecare rasă  are un anumit standard pe care fiecare exemplar trebuie să-l atingă. De exemplu, la rasa schnauzer, se urmăresc forma capului, proporţia dintre craniu şi regiunea nazală, raportul dintre lungimea capului şi înălţimea la greabăn, dentiţia şi muşcătura, forma şi culoarea ochilor, inserţia şi modul de purtare a urechilor, forma membrelor, ungiurile dintre diferitele segmente ale membrelor, părul şi pigmentaţia, dar şi temperamentul. Există şi o marjă de subiectivism, însă, studiind rasa respectivă înveţi un ideal. În arbitraj îl urmăreşti. Nu e uşor când eşti arbitru pentru toate rasele”, explică arădeanul. 
Acesta prezintă şi cele trei elemente definitorii ale unui exemplar canin: utilitatea, funcţionalitatea şi construcţia anatomică tipică rasei. Plus atitudinea, care face departajarea.

Întrebări şi răspunsuri

Sunt în Arad câini de valoare?
Şi în Arad sunt câini de valoare. Avem un exemplar, rasa Fila Brasiliero, care este campion european, dar avem mai mulţi câini, rasa goldenretriever, care sunt campioni internaţionali.

Care a fost cea mai hilară situaţie pe care aţi întâlnit-o la un concurs?
Am avut un proprietar de câini care m-a întrebat cum să-şi înveţe câinele să-şi arate dinţii. Şi atunci i-am spus să-i ridice buzele, să i se vadă dinţii, iar el a crezut că patrupedul va învăţa singur să-şi arate dinţii.

Care a fost cel mai important concurs pe care l-aţi arbitrat?
Campionatul European din 2008 de la Budapesta, unde au participat 15.000 de câini, iar în 2010 am participat la Turneul Campionilor de la Wels, din Austria.

Ce-i place

„Îmi plac animalele, dar câini sunt prioritari. Îmi place corectitudinea şi cred că e un pas important pentru viitor. Îmi place să cred că mai am timp şi pentru partea mai puţin materială a vieţii, cea mai important într-un final”.

Ce nu-i place

„Nu-mi place minciuna şi, din păcate, ne lovim zi de zi de ea, fie că vrem, fie că nu vrem. Nu-mi plac prieteniile din interes şi nu-mi place faptul că vedem totul prin prisma banilor, a avuţiei. Nu-mi place că ne raportăm doar la asta”.