Istoria și infractorii. Cum descriau ziarele de acum un secol și jumătate furturile de la o mare mănăstire din țară

Unele pelerinaje din trecut au lăsat un gust amar celor care au participat la ele. Un incident se referă la un furt care a avut loc în anul 1869, de Sfânta Maria Mică, la Radna.

Limbajul din ziare era diferit FOTO Facebook Andrei Ando

Doctorul în istorie Andrei Ando a găsit date despre pelerinajul de la Radna, din 1869, care spun că: „au furat caii şi banii pelerinilor, plus mărunțișuri... «Altă nenorocire nu s-a întâmplat»... Era 1869, Sfânta Maria Mică, iar la Radna se adunaseră zeci de mii de oameni. Nu toţi au plecat acasă împăcaţi, unii au plecat păgubiţi...Sunt mărturile de atunci”.

În anul 1869, ruga de Sfântă Mărie, Mică sau Mare, de la Radna, erau unele dintre cele mai mari evenimente din această parte de ţară. Apar descrise şi de Ioan Slavici ca repere ale culturii transilvănene, ale relaţionării interculturale şi interconfesionale.

Cum se întâmpla de obicei, o mare mulţime de oameni a venit la mănăstire, să se roage la icoana făcătoare de minuni. Pentru unii, rugăciunile au fost în zadar.

 Ce scria ziarul „Familia”

„Ruga de la Radna, în comitatulu Aradului, s-a ţienutu şi în anulu acest’a cu selenitate mare. Altă nenorocire nu s’a întemplatu, decâtu că s’a furatu şiesespre diece cai, mulţi bani, şi o mulţime de menunţiuşiuri. Sonst keine Schmerzen!” – scria ziarul „Familia”, în numărul din 21 septembrie 1869.

Andrei Ando ne atrage atenția să reţinem sarcasmul publicaţiei, accentuat de citatul în limba germană, din finalul ironic al informării:

„«Sonst keine Schmerzen!» – «Altfel, fără durere». Este savuros şi limbajul vremii, o română arhaică, asemănătoare ici-colo cu limbajul curent cotidian: «şiesespre diece» – şaisprezece; «menunţiuşiuri» – mărunţişuri, «selenitate» – linişte, calm. Morala ştirii laconice de la pagina 455 a ziarului «Familia»  este că nu întotdeauna oamenii pioşi şi de bună credinţă sunt înconjuraţi de semeni care simt şi gândesc la fel ca ei. Nici măcar la biserică şi nici măcar la marile sărbători religioase. Mulţimea cuvioasă este, deseori, ţinta relelor, şi nu de ieri, de astăzi...”