1 Mai Muncitoresc. Arădenii defilau ore în şir, după care mergeau la mici şi bere
0
Ziua Internaţională a Muncii era sărbătorită înainte de 1989, atât de oamenii din judeţ, cât şi din municipiu. Nu exista angajat care să nu fie prezent pe străzi, la defilare în ziua de 1 Mai.
Cei din judeţ erau aduşi în municipiu cu autobuzele pentru a participa la defilarea care avea loc pe traseul Gară-Teatru.
„Eu locuiam într-o comună din judeţ şi eram adus alături de către alte persoane la defilare. După ce stăteam ore întregi în stradă mergeam să bem o bere şi să mâncăm mici. Uneori ne erau plătite de către directorii unde lucram. Dar de multe ori le plăteam noi, deoarece preţul era destul de redus. Era ziua când de fapt îl preamăream pe cel mai iubit fiu al poporului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Îmi aduc aminte că erau şi caruri alegorice”, spune Vasile Lungu.
Mai marii judeţului stăteau pe o scenă special amenajată şi priveau cum zecile de mii de oameni treceau prin faţa lor cântând şi scandând lozinci. Oamenii îşi amintesc că defilările erau pregătite în Arad cu câteva săptămâni înainte.
„Ne bucuram de această zi, deoarece ne întâlneam cu multă lume, ne îmbrăcam frumos. Partea rea era că trebuia să purtăm pancarte pe care erau însemnate numele conducătorilor: Elena şi Ceauşescu. Făceam repetiţii la instituţii cu câteva săptămâni înainte. Marile întreprinderi din Arad prezentau care în stil alegoric, cu toate graficele purtate la loc de cinste prin faţa prim-secretarului judeţului. Cum ar fi Aron Pavel”, spune Lucreţia Bota, fostă contabilă.
La defilări trebuiau să se prezinte oameni de toate vârstele. De la şoimii patriei până la muncitorii fabricilor. Şoimii şi pionierii cântau: „Clipă, stai, opreşte-ţi zborul!/ Se prăvale compresorul“ sau „Dă-mi, tăticule, şi mie,/ O lopată şi-o mistrie/ Să mă duc pe şantier,/ Să mă fac brigadier“. Cel mai la modă era însă cântecul 1 Mai Muncitoresc, pe muzica lui Ciprian Porumbescu: „Rîde iarăşi primăvara,/ Peste cîmpuri, peste plai,/ Veselia umple ţara,/ C-a venit Întîi de Mai!”. Oamenii îşi amintesc că aveau liber şi a doua zi, pe 2 Mai, când se sărbătorea Ziua Tineretului.
Semnificaţia istorică a zilei de 1 Mai
Congresul Internaţionalei Socialiste a decretat, în anul 1889, 1 mai - Ziua Internaţională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, care au manifestat pentru reducerea normei orare zilnice de lucru la 8 ore. În anul 1872, aproximativ 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcţiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.
La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanţi au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite, cea mai mare demonstraţie având loc la Chicago, unde au mărşăluit 90 de mii de demonstranţi, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă.
Toţi au pledat pentru ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului. Trei zile mai târziu, în Piaţa Heymarket din Chicago, numărul greviştilor se ridicase la peste 65 de mii, iar 4 protestatari au fost împuşcaţi şi foarte mulţi au fost răniţi în urma unor incidente violente cu poliţia. Cu timpul, 1 Mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea ţărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autorităţile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă. În România această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mişcarea socialistă în 1890.
Mai puteţi citi: Crângul Petreşti, pregătit să-şi întâmpine petrecăreţii de 1 Mai muncitoresc
Arădenii pot alege de 1 Mai relaxarea pe ştrand sau răcoarea din pădurile judeţului
Se încarcă comentariile...
