Viaţa producătorilor de pepeni, din mai până în septembrie
0
De câteva zile, pe DN 51, drumul care leagă Alexandria de Zimnicea, au apărut „pepenarii“. Nu comercianţii care vând pepeni greceşti pe post de lubeniţe româneşti, ci producătorii autohtoni care pot demonstra originea românească a pepenilor de pe tarabă cu plantaţia din spatele acesteia. Este şi cazul familiei Bancu, din Izvoarele, care se ocupă de cultivarea pepenilor de aproape 10 ani şi care a investit zeci de mii de lei în cele trei hectare.
Pentru Daniel Bancu (42 de ani) şi familia lui din Izvoarele munca la pepeni începe în martie, când temperaturile de afară nici măcar nu amintesc de lubeniţă, fruct specific miezului de vară. Atunci, în primăvară, cu mic, cu mare, membrii familiei Bancu pun umărul la începerea noii producţii de pepeni. O muncă care ţine din primăvară, până în toamnă şi în care investesc zeci de mii se lei.
Pepenii se pun pentru început în ghivece, într-un solar încălzit. ” Asta se întâmplă cam pe 10 martie. Apoi îi plantăm în câmp. Nu putem face asta singuri, pentru că acum suprafaţa este mare. Pentru cele trei hectare am avut nevoie anul acesta de 20 de oameni. Au muncit de dimineaţă, până seara. Nu o zi, ci două, trei zile. Sunt mulţumit”, spune proprietarul bostănăriei.
Ciorile sunt alungate cu sunet de vuvuzelă
Odată mutaţi în câmp pepenii, pe terenul situat în apropierea comunei Izvoarele, cu deschidere la DN 51, membrii familiei Bancu îşi mută şi ei viaţa în bostănărie. Producătorii şi-au amenajat aici o adevărată bază, de la sistemul de irigat care asigură udarea prin picurare a pepenilor, până la sistemul de pază la care pune umărul incusiv cel mai bătrân membru al familiei Bancu, bunicul Ion, de 85 de ani. Ciorile , dăunătorile, furia naturii şi hoţii sunt duşmanii plantaţiei de pepeni a familiei Bancu. Bătrânul octogenar care doarme în sezonul pepenilor într-o colibă special amenajată goneşte ciorile cu vuvuzela . ”Nu îmi e frică să dorm noaptea aici. Îmi este drag să îi ajut pe copii. Din mai stau aici în colibă şi până în septembrie, când se termină” , spune bătrânul.
Bătrânul de 85 de ani suflă în vuzuzela colorată pentru a goni ciorile şi improvizează capcane pentru şoareci. Totul pentru a proteja producţia de care depinde venitul familiei. ”Ciorile sunt foarte periculoase. Şi şoarecii sunt periculoşi. E jale cu ei. Găuresc pepenii. Am încercat tot felul de metode să îi eliminăm. Am pus în pământ nişte sticle găurite şi ei când vin să bea apă, cad înăuntru şi se îneacă. Dar nu e suficient”, povesteşte Ion Bancu.
Fac 10 curse pe zi pentru apă
Udatul pepenilor pare cea mai grea muncă , pentru că în lipsa unei surse de ape în câmp, producătorii aduc apa din sat cu cisterna. ” O fântână costă aici, la noi, cam 150 de milioane de lei vechi. N-am avut bani, n-am făcut. Apa mă costă enorm, motorină , benzină, toate costă. Luăm apa de la 5 km, 60 de tone, 10 curse pe zi ”povesteşte Daniel Bancu.
Toată plantaţia de pepeni este la voia naturii, pentru că producătorul nu are asigurare . Dacă natura ţine cu el, poate avea un an bun. În faţa intemperiilor naturii, productorul este complet neputincios şi riscă să piardă tot. ” Anul trecut a dat grindină. Am pierdut tot, şi grâu şi porumb. N-am primit nimic”, povesteşte Daniel Bancu.
Pepenii s-au făcut mai greu anul acesta, din cauza vremii nefavorabile. ” Primii pepeni apar în mod normal pe 15 iunie.Anul asta am întârzit un pic. În mod normal, pe 15 iunie ar fi trebuit să apară pe tarabă prima dată pepenele galben şi apoi roşu. A fost frig şi de asta s-au făcut mai târziu. Şi în continuare e frig, mai ales noaptea”, spune producătorul.
Investiţie de 50.000 de lei, profit de 100.000 de lei
Primii pepeni buni de vândut au apărut de aproape o săptămână şi după o muncă grea de câteva luni, producătorii încep să culeagă roadele.
Au întins pe taraba din şosea şi pepeni galbeni şi lubeniţe roşii, iar cumpărătorii nu întârzie să apară. Grosul profitului nu vine însă de la trecătorii care opresc maşinile la taraba de pe DN 51, ci din pieţele bucureştene. ” Vindem şi aici, dar dăm en-gross la piaţă în Bucureşti. A fost o perioadă în care i-am vândut la Ghencea în Bucureşti, dar acum, dacă am mărit suprafaţa, nu mai pot să vând singur. Dăm între 2 lei şi 2,5 lei galbenul şi 1 leu verdele Asta e preţul de engross”, spune Daniel Bancu.
Aproape 40.000-50.000 de lei a investit Daniel Bancu în plantaţia de pepeni din acest an. Speră să scoată dublu. ” Am băgat în bani vechi 400-500 de milioane de lei. Dacă e an bun ar trebui să iau un miliard”, spune producătorul.
Despre pepenii aduşi din Grecia sau Turcia şi vânduţi pe şoselele din România drept lubeniţe autohtone, producătorul din Izvoarele recunoaşte că speculanţii îi cam încurcă, dar spune că n-are ce să le facă: ” N-avem încotro. Ce să le facem? Sunt buni şi ăia, dar eu ştiu cât de naturali sunt, ce îngrăşăminte folosesc ei...”
Se încarcă comentariile...
