Povestea românilor care au făcut înconjurul lumii. În 13 ani, au rupt 490 de perechi de opinici pentru a parcurge 100.000 de kilometri pe jos

Dumitru Dan, Paul Pârvu, Alexandru Pascu şi Gheorghe Negreanu FOTO Wikipedia

Patru studenţi români la Paris au plecat în 1910 în aventura vieţii lor, decişi să facă înconjurul pământului în opinici pentru a câştiga un premiu de 100.000 de franci pus în joc de o agenţie franceză. Unul singur a reuşit să ducă expediţia până la capăt.

13 ani de peripeţii, 100.000 de kilometri parcurşi pe jos şi peste 490 de perechi de opinci rupte. Aşa arată în cifre povestea celor patru români care au plecat în 1910 să facă înconjurul lumii în opinici. Dumitru Dan, Paul Pârvu, Alexandru Pascu şi Gheorghe Negreanu au plecat în aventura vieţii lor decişi să câştige premiul pus în joc de  agenţie de turism franceză.

Doar Dan Dumitru a dus călătoria până la capăt, însă povestea şi peripeţiile celor patru au făcut înconjurul lumii. În 1908 Touring Club de France a lansat o provocare şi un concurs inedit. Publicaţia a oferit 100.000 de franci francezi celui care se va încumeta să  parcurgă 100.000 de kilometri pe jos, făcând înconjurul pământului cu forţe proprii. 200 de candidaţi s-au înscris în concurs şi printre ei s-au numărat şi patru români, studenţi în Franţa.

Dumitru Dan şi Paul Pârvu, studenţi la Geografie în capitala Franţei, şi  Gheorghe Negreanu şi Alexandru Pascu, studenţi la Conservatorul din Paris aveau o situaţie precară şi munceau nopţile pentru a-şi putea face studiile în străinătate. Decişi să se înscrie în competiţie pentru a câştiga cei 100.000 de franci, românii şi-au făcut un itinerariu, aşa cum prevedea regulemantul şi l-au prezentat agenţiei. Itinerariul lor a convins agenţia care i-a declarat câştigători.

Românii au cerut un răgaz de doi ani de pregătire până la plecarea în aventura vieţii lor. Au revenit în ţară şi în următorii ani au învăţat limbi străine şi s-au antrenat mergând pe jos câte 45 de kilometri zilnic. Au făcut studii de cartografie şi medicină şi au învăţat cântece şi dansuri populare româneşti. Planul studenţilor era ca, în fiecare regiune a lumii în care vor ajunge, să-şi câştige banii de drum din spectacole de dans popular şi concerte la fluier şi acordeon

Au mers în medie, fără oprire, câte 10 ore pe zi

Marea aventură a început în aprilie 1910. În ziua plecării, 1 aprilie 1910, Dan Dumitru, liderul expediţiei nota în jurnal „Cerul acoperit şi plouă mărunt. Toţi patru în costume naţionale şi opinci ieşim din Capitală”. Au plecat din capitală, însoţiţi de un câine, încălţaţi în opinici şi  îmbrăcaţi în costume naţionale. După trei zile de drum au ajuns la Budapesta. La Viena au susţinut un spectacol pentru a strânge bani de drum. La câteva săptămâni de la plecarea din România au apărut problemele. La graniţa cu Danemarca au fost arestaţi, sub acuzaţia de spionaj. Au fost eliberaţi şi şi-au continuat drumul. Au mers în medie, fără oprire, câte 10 ore pe zi.

Doi temerari morţi în Mumbay şi China

În decembrie 1910 cei patru români au ajuns în Persia. În drumul lor către Alexandria- Egipt, au fost la un pas să-şi piardă viaţa în deşertul african, fără apă şi fără mâncare. S-au îmbarcat din Madagascar spre Australia.  Pe vas au fost  nevoiţi să facă un anume număr de kilometri, pe jos,aşa cum cerea regulamentul concursului. Distanţele parcurse erau măsurate cu ajutorul unor dispozitive pe care tinerii le aveau montate la picioare. În iulie 1911, cei patru se aflau în India. Au fost invitaţi vreme de două zile la palatul rajahului din Mumbay. În timpul popasului, pe 17 iulie 1911, Alexandru Pascu a murit intoxicat cu opium.

Cei trei români rămaşi în expediţie  au ajuns la Rio de Janeiro în 1912. După America, cei trei au luat vaporul spre Yokohoma. Traversarea Atlanticului a durat 27 de zile, timp în care românii au parcurs pe punte, monitorizaţi, 1.400 de kilometri. În China au fost nevoiţi să traverseze munţii şi, în urma unui teribil accident în cursă, au rămas doar doi temerari. Gheorghe Negreanu a murit, după ce s-a prăbuşit într-o prăpastie, şi colegii lui au găsit prea târziu un medic care să îi acorde îngrijiri.

Al treilea român, mort în Florida

Dan Dumitru şi Paul Pârvu, cei doi tineri rămaşi în expediţie au ajuns în Siberia la sfârşitul anului 1912. Au parcurs aici 1.150 km prin ”viscol şi geruri fără egal”. După ce au trecut prin satele eschimoşilor, românii şi-au continuat călătoria până la Vancouver. Au urmat opriri şi spectacole la Seattle, Portland şi San Francisco.

În Florida, picioarele lui Paul Pârvu au cedat, iar medicii i-au interzis continuarea călătoriei. După aproape 90.000 de kilometri parcurşi alături de colegii săi, Dan Dumitru a rămas singurul apt să continue cursa. Paul Pârvu a murit, după ce ambele picioare i-au fost amputate. 

Călătoria s-a încheiat abia în 1923

Dan Dumitru a părăsit America şi s-a întors în Europa la trei ani de la data la care părăsise continentul. A fost arestat la Salonic sub acuzaţia de spionaj. A fost trimis la Londra şi, în final, eliberat la insistenţele autorităţilor române.

Din cauza războiului, ultimul temerar a fost nevoit să-şi întrerupă călătoria, tocmai când mai avea de parcurs 4.000 din cei 100.000 de kilometri care însumau înconjurul pământului. Dan Dumitru a revenit în ţară şi abia în 1923, când Touring Club de France i-a stabilit un nou itinerar pentru parcurgerea distanţei rămase, temerarul şi-a reluat călătoria. Punctul final al călătoriei este atins la 100.000 de kilometri, la Paris, pe 14 iulie 1923, ziua Franţei şi ziua în care ultimul român rămas în cursă împlinea 34 de ani.  

Românul a primit titlul de campion mondial şi cei 100.000 de franci din partea agenţiei franceze. Dan Dumitru a intrat în Cartea Recodurilor fiind primul temerar care s-a încumetat să facă înconjurul pământului, pe jos. De-alungul călătoriei , cei patru temerari au schimbat 28 de costume naţionale şi 497 de perechi de opinici pe care prietenii şi familiile din România le-au trimis acolo unde se aflau călătorii.