Povestea Catedralei „Sf Alexandru“. Cum i-au furat nemţii clopotele grandioase pentru a le transforma în obuze

Catedrala Episcopală „Sf. Alexandru“ din Alexandria este o necropolă domnească, monument istoric şi o adevărată galerie de artă care găzduieşte picturile lui Ştefan Luchian. Ridicarea lăcaşului de cult a durat 29 de ani, de la stadiul de bisericuţă de lemn până la impresionanta clădire de 42 de metri. La ridicarea bisericii s-au folosit un milion de cărămizi.

Istoria Catedralei „Sf. Alexandru” din Alexandria se împleteşte strâns cu istoria oraşului Alexandria. Lăcaşul are 42 de metri lungime şi 26 de metri lăţime, iar la ridicarea ei au fost folosite peste un milion de cărămizi. Catapeteasma are zece metri, este realizată în stil neogotic iar policandrul este lucrat la Viena. 

Catedrala se prezintă sub forma de cruce în interior şi navă în exterior, având la intrare o frumoasă tindă străjuită de coloane lucrate în stil corintian. Ridicarea impresionantei clădiri a durat 29 de ani. Alexandria s-a înfiinţat în 1834, când o mână de  negustori din Zimnicea şi Mavrodin au cumpărat de la Mitropolia Ţării Româneşti, moşia Bâcâianca şi au stabilit aici o urbe  pentru a putea  face comerţ liber. Oameni cu frică de Dumnezeu, negustorii şi ţăranii care veniseră să locuiască în noul oraş au vrut o biserică. Încă din 1835, înainte de a se construi alte clădiri oficiale ale oraşului, a fost ridicată în grabă o biserică de lemn. 

Lăcaşul a fost târnosit în ziua de Florii, în 1838, şi a fost închinat patronului spiritual al oraşului, Sf. Alexandru.  

Lăcaşul de lemn a devenit în scurt timp neîncăpător, iar obştea din Alexandria a hotărât în 1855 ridicarea unei biserici de cărămidă. S-au comandat 500.000 de cărămizi. dar proiectul a stagnat, în lipsa fondurilor. Proiectul a fost amânat din cauza banilor vreme de câţiva ani, până în1868 când la sugestia Prefecturii Teleorman, administraţia oraşului a constituit un Comitet de reconstrucţie a bisericii. ”Se dorea o catedrală, dar costurile privind ridicarea unei catedrale erau foarte mari, mai mari decât putea suporta atunci urbea. Cu toate acestea, proiectul se reia prin organizarea la 18 iulie 1868 a unei licitaţii pentru fabricarea a încă 200.000 de cărămizi şi pentru aprovizionarea cu 150.00 kg de var necesare construcţiei”, se menţionează în cartea ”Catedrala Episcopală Sf Alexandru”. 

Biserica a fost ridicată în 1871, dar nu avea încă turlă. Lucrările de construcţie s-au oprit aici pentru câţiva ani. În lăcaşul acoperit cu şindrilă şi fără picturi s-au ţinut vreme de ani buni slujbe.   

Licitaţii pentru strângerea de fonduri destinate bisericii

În încercarea de a face rost de  bani pentru continuarea construcţiei bisericii, autorităţile au apelat inclusiv la colectări de fonduri de la enoriaşi. În 1871, o trupă de teatru de la Bucureşti a fost invitată să pună în scenă la Alexandria trupa de teatru ”Formarea oraşului Alexandria”. Piesa a fost jucată în beneficiul bisericii , dar banii adunaţi nu au fost suficienţi pentru continuarea lucrării. Pentru că lucrările s-au tot amânat, şindrila de pe acoperiş a început să cedeze iar în 1873 din cauza deteriorării biserica a fost închisă, la decizia Mitropoliei. Mai marii bisericii au deschis chiar o anchetă asupra construcţiei ridicate în Alexandria.   

Războiul de Independenţă şi situaţia politică tulbure din ţară au făcut ca în următorii ani ridicarea catedralei să fie iar amânată. ”Abia în 1883, Primăria din Alexandria fiind condusă de un consiliu avându-l în frunte pe primarul Ştefan Mândreanu a decis să acorde prioritate reluării proiectului de finalizare a construcţiei bisericii. Astfel, în vederea asigurării fondurilor necesare pentru reluarea construcţiei Bisericii, Primăria a organiat o loterie publică pentru care Librăria Socec a tipărit 120.000 de bilete de loterie cu valoarea de 1 leu bucata”, mai aflăm din cartea ” Catedrala Episcopală Sf Alexandru    Suma strânsă a fost insuficientă. Loteria s-a reluat în 1884, dar banii necesari tot nu au fost strânşi. Situaţia bisericii care se deteriora pe zi ce trece în lipsa lucrărilor necesare a fost cel mai aprins subiect de discuţie al anilor în reşedinţa de judeţ a Teleormanului. Din cauza stării lăcaşulu, Mitropplia a închis biserica de mai multe ori de-alungul anilor. Abia după ce primăria a vândut o casă din patrimoniul local şi a scos în arendă 200 de hectare, s-au strâns bani pentru demararea construcţiei. Lucrările s-au reluat în 1895.

Picturile şi dragostea lui Luchian

 Pictorul Ştefan Luchian a fost angajat în 1896 de Primăria Alexandria pentru a picta biserica. Autorităţile i-au cerut lui Luchian să execute lucrarea în cinci luni. Luchian a acceptat şi a făcut echipă cu Constantin Artachino şi Constantin Pascally. ”Se prevedea prin contract ca pictura interioară să fie gata la 1 octombrie 1898, urmând ca exteriorul bisericii să se completeze cât mai urgent după această dată”, mai aflăm din cartea ”Catedrala Episcopală Sf Alexandru”.

Timpul nu le-a permis pictorilor să execute toată lucrarea de pictură interior şi exterior şi atunci ei s-au rezumat să execute numai tablourile din biserică, adică icoanele. Parterul bisericii a fost pictat de Ştefan Luchian iar turla mare şi pandantivii, de pictorul Artachino. Se spune că Luchian ar fi trăit la Alexandria o frumoasă poveste de amor cu fiica primarului.

Nemţii au luat clopotele cateralei pentru a le transforma în obuze

În timpul Primului Războiului Mondial nemţii au luat clopotele Bisericii ” Sf. Alexandru” şi le-au transportat în Germania ca să le topească şi să le transforme în obuze. Pe clopote era scris : Biserica Sf. Alexandru-Alexandria. Clopotele au scăpat de topire, pentru că s-a încheiat pacea. Fiind obligaţi prin tratat să restituie materialele luate din ţările ccu care s-au aflat în război, nemţii au fost nevoiţi să returneze şi clopotele de la Catedrala ” Sf. Alexandru”. ”Văzând scris ”Alexandria” cu literă latina le-au trimis la Alexandria, în Italia, mai bine cunoscută de ei. Italienii au înţeles confuzia şi le-au trimis în România”, aflăm din Monografia Alexandriei, scrisă în 1934. Clopotele au ajuns la Alexandria, la câţiva ani după război.

Sarcofagul lui Alexandru Dimitrie Ghica 

Biserica a fost afectată de cutremurele din 1940 şi 1977 şi a trecut printr-un proces de restaurare între anii 1997-2012  În acest interval, s-au efectuat ample efectuat lucrări de consolidare, subzidire, reamenajări exterioare la învelitoare. O parte din pictură a fost refăcută  de către o echipă de restauratori. Pictura a fost resfiinţită la data de 30 august 2012, de către Preasfinţitul părinte Episcop Galaction al Alexandriei şi Teleormanului. Sarcofagul în care odihneşte domnitorul Alexandru Ghica a fost adus la catedrala din Alexandria în 1994. Monumentul funerar închinat lui Ghica a fost comandat de Alexandru Ioan Cuza imediat după moartea lui Alexandru Dimitrie Ghica. Sarcofagul este împodobit cu spadă, sceptru, mantie de hermină, coroana regală.