Copiii români daţi spre adopţie în anii '90 îşi caută părinţii naturali, iar o româncă din Irlanda le găseşte drumul spre casă

Ileana Cunniffe Băiescu(38 de ani), o româncă stabilită în Irlanda, a creat pagina de Facebook „The never forgotten children of Romania“ (n.r. – „Copiii niciodată uitaţi ai României“) special pentru copiii daţi spre adopţie în anii '90 în străinătate şi care acum îşi caută părinţii naturali.

Statisticile arată că, numai în perioada 1994-1999, peste 10.500 de copii români au ajuns la familii adoptive din străinătate. Neoficial, numărul copiiilor români daţi spre adopţie în anii `90 este mult mai mare. Pentru străini, România anilor `90 a fost o adevărată piaţă de copii şi multe dintre adopţii s-au făcut fără a fi înregistrate în documentele oficiale.

Ajunşi la vârsta maturităţii, copiii români daţi spre adopţie în anii `90 sunt, astăzi, cetăţeni străini, iar mulţi dintre ei îşi caută părinţii. Cei mai mulţi pornesc la drum cu o fotografie, numele mamei sau al tatălui, numele judeţului sau al localităţii de baştină. Nu ştiu mai nimic despre România şi nu vorbesc limba română. Speranţele lor se îndreaptă către mediul online şi mulţi dintre ei şi-au găsit drumul către origini prin intermediul paginii ”The never forgotten Romanian children”.

O căutare care a durat 26 de ani

Pagina de Facebook ”The never forgotten Romanian children” este creaţia româncei Ileana Cunniffe Băiescu (38 ani), de origine din judeţul Buzău, stabilită în Irlanda de 20 de ani. Ileana are cinci copii şi lucrează la o grădiniţă din Galway. A fost mulţi ani în căutarea fraţilor daţi spre adopţie în străinătate în anii `90. Şi-a găsit una dintre surori în urmă  cu opt ani în Anglia, dar familia nu a fost completă.

Şi-a căutat vreme de 26 de ani celălalt fratele, pe Marin Constantin Victor, dat spre adopţie în vara anului 1990, la vârsta de 3 ani. Aşa a ajuns să lanseze în ianuarie 2015 o platformă de socializare dedicată celor care vor să-şi cunoască rădăcinile. „Am luat cazul unui băiat din Vrancea care îşi căuta fratele adoptat în Irlanda. I-am spus că am să încerc să îl ajut. Mai târziu, în acea seară, am creat «Copiii niciodată uitaţi ai României», o pagină de comunitate pe Facebook, şi m-am mai implicat în alte două căutări. A doua zi, una dintre ele a avut succes, a fost prima familie pe care am reunit-o. Am plâns şi am râs cu ei în acelaşi timp. Le-am simţit emoţiile cele mai profunde şi le-am înţeles sentimentele de dragoste şi regăsire, din toate punctele de vedere . A fost minunat!“, îşi începe povestea Ileana.

Fratele şi sora Ilenei, alături de familiile adoptive

Din ianuarie 2015 şi până în prezent, comunitatea „The never forgotten Romanian children“ a ajuns să numere peste 5.000 de membri. Peste 300 de copii adoptaţi au apelat la Ileana Cunniffe Băiescu pentru a-şi găsi identitatea, iar 108 cazuri au fost rezolvate graţie iniţiativei româncei. Găsirea fratelui a fost al 70-lea caz rezolvat. „Pe o pagină de Facebook, «Adopted from Romania» (n.r. - «Adoptaţi din România»), unde copiii adoptaţi lăsau mesaje în speranţa că vor fi găsiţi, fratele meu, stabilit în Anglia, lăsase mesaj în urmă cu doi ani“, spune românca din Irlanda. La scurt timp, a urmat o emoţionantă revedere.

Ileana şi cei doi fraţi adoptaţi

Temerile copiilor adoptaţi

În spatele unui anunţ postat de pagina comunităţii se ascund nenumărate întrebări şi multe temeri. „Majoritatea se tem. Se tem că familiile nu mai sunt în viaţă sau că nu vor dori să ştie de existenţa lor. Se tem de reacţia părinţilor. Prima întrebare după ce află că i-am găsit este: «Vor contact cu mine?». Pentru că au fost abandonaţi şi au trăit toată viaţa cu impresia că familia i-a dat şi nu vrea să mai ştie de ei, se tem“, explică Ileana Cunniffe Băiescu. În 98% dintre cazurile soluţionate, părinţii au vrut să îşi cunoască copiii.

Dacă nu îţi cunoşti identitatea, nu ştii cine eşti. Acesta este crezul care îi determină pe copiii adoptaţi din străinătate să îşi caute originea în România. „Simt că trebuie să îşi cunoască identitatea pentru a se putea cunoaşte pe ei înşişi. Au întrebări şi vor răspunsuri. Cine sunt? De unde vin? Cum arată mama? Ca să ştii cine eşti, trebuie să ştii de unde vii“, explică Ileana Cunniffe Băiescu. Mulţi dintre ei trăiesc ani în şir cu întrebări fără răspuns. Aflarea răspunsurilor în momentul găsirii familiilor înseamnă pentru cei mai mulţi dintre ei o uşurare.

Cinci cazuri rezolvate în Norvegia

În Norvegia, Ileana Cunniffe Băiescu a soluţionat cinci cazuri: „Am lucrat cu cinci tineri din Norvegia. Patru fete - Marinela, Florina, Maruşa şi Andreea - provin din acelaşi orfelinat din România. Au crescut în acelaşi oraş din Norvegia, prietene de-o viaţă. Au apelat, pe rând, la mine şi le-am găsit familiile. Trei au ajuns deja în România, celelalte urmează să vină. Cele care au fost în ţară s-au simţit ca acasă şi au avut o experienţă superbă “.

Maruşa este una dintre cele patru tinere din Norvegia care şi-a găsit mama din România prin intermediul paginii de Facebook creată de Ileana Cunniffe. I-a scris mamei din România o scrisoare emoţionantă

”Dragă mamă,   Nu ştiu cum să încep..Sunt aşa de fericită că te-am găsit! Am visat la asta toată viaţa mea, ca să te văd, să-ţi aud vocea, iar acum pot! M-am gândit la tine în fiecare zi şi mă gândeam ce faci, cum esti tu şi familia ta. Am fost adoptată în Norvegia, când am avut 2 ani şi 6 luni. Am ajuns în Norvegia pe data de 21 Decembrie 1995. Atunci şi viaţa mea a început, am avut părinţi care m-au iubit ca pe propria lor fiică şi sunt foarte recunoscătoare! Am început grădiniţa la 3 luni după ce am ajuns în Norvegia. Mergeam 2 zile pe săptămână şi am început să vorbeasc limba norwegiană fluent după 6 luni. Din păcate toate cuvintele mele în limba română le-am uitat…. singurul cuvânt pe care mi-l amintesc din copilăria mea din România este "BABAU" (nu ştiu sigur cum se scrie s-ar putea să fie greşit). Îmi amintesc că tatăl îmi spunea acum câţi-va ani atunci când eram mică începeam să plâng atunci când acest cuvânt mi se spunea. Întotdeauna am simţit că lipseşte ceva din viaţa mea, lipseşte sentimentul că aparţin cuiva ... o familie care arată ca şi mine. Întotdeauna am dorit să te cunosc! Să ştiu cum esti, ce îţi place să faci, ce îţi place să mănânci... toate întrebarile de acest fel... Uneori mă întreb cum ar fi fost dacă nu aş fi fost adoptată şi aş fi locuit cu tine, dacă m-ai fi certat dacă aş fi greşit cu ceva sau cum mi-ai fi vorbit şi reconfortat când aş fi fost tristă. Dar sunt deasemenea şi mulţumită că am fost adoptată, mi-a dat şansa unei vieţi mai bune, educaţie şi familia pe care o am acum! Şi acum sunt binecuvantată cu 2 familii! (...)Cu mult drag a ta fiică”    

Abandonaţi fără orgini şi, totuşi, în căutarea familiei

Pamela S. este o tânără din SUA aflată în căutarea mamei ei care a abandonat-o în maternitatea din Suceava în 1993. Ştie că ziua ei de naştere este 25 august. Nu are nicio altă informaţie, doar fotografia ei din prezent şi speră ca cineva din Suceava să o ajute să-şi identifice familia. ”Am o viaţă frumoasă şi sănătoasă. Am trei fraţi şi o soră, toţi adoptaţi din ţări diferite. Aş ruga pe oricine are informaţii despre familia mea naturală să mă ajute”, spune tânăra care lucrează ca fotomodel.

Simone H, născută pe 18 martie 1988 şi abandonată la maternitatea din Craiova, adoptată în Anglia este, de asemenea, în căutarea familiei. După verificările făcute de autorităţi, s-a descoperit că mama a dat informaţii false la înregistrarea din maternitate. Părinţii-Iovan Iulia şi Emil- nu au fost identificaţi. Simone aşteaptă ajutor de la orice persoană care îi poate oferi informaţii despre familie.

”Autorităţile române sunt foarte stricte când este vorba de informaţii cu caracter personal”

În demersurile lor, copiii adoptaţi în străinătate au apelat şi la autorităţi. În multe cazuri au ajuns la părinţii naturali şi cu sprijinul autorităţilor. ”Autorităţile române sunt foarte stricte când este vorba de informaţii cu caracter personal. Este o avalanşă mare de cereri din partea copiiilor care sunt în căutare de familii. Mulţi nici nu au informaţii suficiente. Câteva din cazurile preluate de autorităţi nu au avut un răspuns final satisfăcător. Familiile nu pot fi găsite din varii motive, fie nu mai au aceleaşi adrese sau au emigrat. Majoritatea cazurilor care nu au fost rezolvate prin procedura oficială au ajuns pe pagina noastră. Este şi cazul Danielei Dumitru, o fată din Bucureşti adoptată în America, a cărei familie am găsit-o în luna iunie”, explică românca.

Daniela Dumitru, tânăra din America, a ajuns şi în România pentru a-şi cunoaşte mama: ”În afară de sprijinul acordat în găsirea familiei, comunitatea de pe Facebook a ajutat-o şi cu întreaga vizită în România”, mai spune Ileana Cunniffe Băiescu.

Daniela a avut o experienţă de neuitat alături de mamă şi întreaga familie. Vizita a durat două săptămâni. Tânăra de 25 de ani care îşi căutase familia vreme de ani buni s-a întors în SUA cu un vis împlinit. ”După atâţia ani de căutări, vise şi dorinţe, în sfârşit mi-am găsit frumoasa mamă. Am descoperit această comunitate întâmplător şi am predat cazul meu. Sincer, nu am avut mari aşteptări. Ştiam deja că nu îi pot găsi din încercările trecute. Aici, câţiva oameni au preluat căutarea mea. Şapte luni mai târziu mi-au găsit mama biologică”, a scris Daniela pe pagina comunităţii, după venirea în ţară.

„Fiecare caz rezolvat este o răsplată“

Ileana Cunniffe Băiescu spune că toată munca sa înseamnă voluntariat. „Răsplata mea a fost găsirea fraţilor mei. Este o răsplată sufletească de fiecare dată când reuşesc să ajut o persoană să îşi găsească familia“, spune românca. Munca Ilenei nu se rezumă doar la găsirea familiilor prin intermediul mediului virtual. Tot ea, alături de o mică echipă de voluntari, se ocupă şi de înlesnirea comunicării şi întâlnirilor dintre părinţii din România şi copiii din diferite părţi ale Globului. 35 dintre tinerii cărora românca le-a găsit familiile au venit în România pentru a-i cunoaşte.

„Comunitatea are nevoie de ajutor“

Peste 200 de copii români adoptaţi, stabiliţi în SUA, Canada şi diferite ţări ale Europei îşi caută în continuare părinţii din România prin intermediul paginii „The never forgotten Romanian children“.

„Această comunitate are nevoie de mai mult ajutor. În prezent, colaborez cu patru persoane de mare ajutor: Daniela din Botoşani, Ionel din Bucureşti, Lidia din Râmnicu Vâlcea şi Natalia din Târgu Mureş. Avem cazuri din fiecare judeţ al ţării. Oamenii din toate judeţele se pot implica. Avem nevoie de translatori, de voluntari care să le vorbească acestor copii despre România. Tinerii care îşi caută familiile vor să ştie cât mai multe despre ţară, despre acasă. Sunt în căutare de prieteni români“, mai spune Ileana Cunniffe Băiescu.

Şi părinţii naturali îşi caută copiii

100 de familii din România au apelat la comunitate pentru găsirea copiilor daţi spre adopţie în străinătate Doar 3 din aceste cazuri au fost rezolvate cu succes. ”Din nefericire în cazul acestora este foarte greu de găsit copiii.Acum alte nume de familie, pot fi oriunde în lume. Tot ce putem face este să le reţinem informaţiile şi în cazul în care copiii îi caută să le dăm datele”.