Plasticul cel mai periculos pentru sănătate. Cum se împarte în funcţie de codurile de reciclare
0Plasticul şi în special PET-ul reprezintă şi în România o mare problemă de mediu, fiind considerat unul dintre principalii factori de poluare. Pentru producerea acestui material este nevoie de petrol, o resursă naturală neregenerabilă. Materialul finit nu este biodegradabil decât în mică măsură.
După utilizare, deşeurile plastice rezultate se colectează selectiv în funcţie de categorie. Chiar dacă par asemănătoare masele plastice diferă prin masa moleculară, structura chimică sau grupe funcţionale şi au proprietăţi specifice (punct de topire, conductibilitate electrică). Activitatea de separare a maselor plastice este foarte dificilă fiind necesare tehnici de analiză calitativă, precum spectrometria.
Pentru a se evita această etapă costisitoare s-au introdus codurile de reciclare (în cazul materialelor plastice, de la 1 la 7). Codul de reciclare este un număr înscris pe ambalaj şi aduce informaţii despre tipul materialului şi metodele de reciclare ale acestuia. Din punct de vedere ştiinţific, codurile 1, 2, 4 şi 5 sunt considerate mai sigure decât 3, 6 şi 7.
Tipurile de plastic în funcţie de codurile de reciclare:
1. PET (polietilen tereftalat) este printre cele mai sigure tipuri de plastic. Codul 1 apare pe majoritatea sticlelor de apă, suc ori ulei. Este acel plastic transparent care, deşi este printre cele mai sigure, pe suprafaţa lui se acumulează foarte uşor bacteriile. Eeste utilizat frecvent pentru fabricarea recipienţilor de unică folosinţă, deoarece este ieftin de produs, reciclat şi transportat.
2. HDPE (polietilenă de mare densitate), folosită pentru fabricarea pungilor si a ambalajelor de plastic. Codul 2 se găseşte pe recipientele cu iaurt, margarină şi produse cosmetice şi este de cele mai multe ori un plastic opac. Este considerat a fi unul sigur, pentru că are un risc redus de a pătrunde în produsul ambalat.
3. V (policlorura de vinil sau PVC) poate fi periculos pentru bebeluşi. Este un tip de plastic folosit în dopuri, caserole, dar şi în tuburile şampoanelor. PVC-ul are în compoziţie DEHA, un produs chimic folosit pentru a face plasticul mai flexibil, dar care este nociv sănătăţii. Studiile au arătat că poate afecta ficatul şi chiar cauza cancer.
4. LDPE (polietilena de joasă densitate) este un plastic rezistent atât la temperaturi înalte, cât şi scăzute. Codul 4 apare pe anumite tipuri de sticle, în pungile alimentelor congelate sau în tacâmuri şi este printre tipurile sigure de plastic. Este însă ceva mai mai scump şi destul de rar folosit.
5. PP (polipropilenă) - codul 5 există pe unele pahare de unică folosinţă sau pe diverse ambalaje alimentare, dar specialiştii nu consideră periculos acest tip de plastic. Cu un punct de topire ridicat este foarte rezistent, utilizându-se mai ales sub formă de recipiente în care se păstrează lichide fierbinţi.
6. PS (polistiren) - devine periculos la temperaturi înalte. Este utilizat în construcţii pentru izolări şi pentru ambalarea şi protejarea anumitor produse alimentare, electronice sau electrocasnice. Trebuie utilizat cu atenţie şi în cantităţi mici, mai ales la temperaturi ridicate, deoarece eliberează stiren, o substanţă toxică pentru om, care provoacă depresie, nevralgii, pierderea auzului şi poate afecta sistemul reproducător.
7. PC (alte mase plastice, policarbonat) este cel mai periculos tip de plastic. Are în compoziţie bisfenol, o substanţă interzisă în mai multe state europene. Policarbonatul este foarte utilizat la fabricarea diferitelor echipamente tehnice, a electronicelor şi electrocasnicelor, a lentilelor, a ferestrelor blindate, dar şi pentru unele recipiente, precum biberoanele. Utilizat timp îndelungat poate creşte riscul de pubertate precoce la fetiţe, dar şi de apariţie a cancerului la prostată şi la sân. (Sursa: Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului, Ghid pentru colectarea selectivă a deşeurilor)
Se încarcă comentariile...
