Păcăleala prin care amazona din armata lui Avram Iancu  i-a pus pe fugă pe soldaţii maghiari în urmă cu 165 de ani

Chipul Pelaghiei Roşu, pictat în Biserica din Mărişel. Stânga imaginii - Horea, dreapta imaginii -Avram Iancu

Pelaghia Roşu, „dăscăliţa satului“ Mărişel, din Munţii Apuseni, a intrat în istorie prin eroismul de care a dat dovadă în timpul luptelor din primăvara anului 1849, dintre moţii lui Avram Iancu şi trupele regulate ale armatelor maghiare, dar si prin păcăleala cu care a reuşit să-i sperie pe duşmani.

Învăţătoare în satul natal Mărişel, din Munţii Apuseni, Pelaghia Roşu a condus „armata femeilor“ care s-au mobilizat pentru a lua parte activă la lupta împotriva oştilor maghiare, în primăvara anului 1849. Pagini preţioase care oglindesc eroismul„dăscăliţei satului“ găsim în lucrarea lui Ion Rusu Abrudeanu, „Moţii. Calvarul unui popor eroic, dar nedreptăţit“. „

Păcălirea duşmanului: femei costumate bărbăteşte

Pelaghia Roşu , catalogată de istorici ca amazoana din oastea lui Avram Iancu, s-a evidenţiat în timpul luptelor din martie 1849. Atunci,  1600 de honvezi(soldaţi din infanteria maghiară în evul mediu-n.r.) si alţi rebeli au atacat satul său natal, amplasat la o altitudine de 1.200 metri. În faţa unui duşman  aşa numeros, românii au încropit un plan de păcălire a adversarului.

„Atunci se oferiră pentru această demonstraţie femeile bravilor munteni. Ele fură oarecum organizate în grabă. Pelaghia Roşu, mama centurionului Roşu, comandantul locuitorilor, fu însărcinată cu conducerea lor, hotărându-se felul cum se va face această demonstraţie. Pe cap cu pălării bărbăteşti, încălecară toate şi se suiră în cea mai frumoasă ordine pe muntele Grohoiu în sus. Trebue să menţionez că Româncele dela munte călăresc tot atât de bine că şi bărbaţii. Ajunse pe înălţime, ele se împărţiră astfel, că să nu poată fi văzute de duşman; numai Pelaghia Roşu observă de pe o înălţime mişcările armatei ungureşti. Când această sosi la un punct desemnat mai dinainte, Pelaghia suflă în corn, călăreţele apărură din toate părţile şi făcând un sgomot mare se puseră în mişcare. Acesta era pentru Mariseni semnalul de atac. Ei se năpustiră din toate părţile asupra duşmanului, aducând cea mai mare zăpăceala în rândurile lui. Lupta fu scurtă, căci Ungurii nu mai căutară să lupte, ci să scape cu viaţă. Ei lăsară pe câmpul de lupta treizeci de morţi, între care un căpitan şi un sergent-major Vitez Lajos. Răniţii lor fură încărcaţi în 6 care“, ne relatează Ion Rusu Abrudeanu în lucrarea citată.

Recompensată de guvernatorul Transilvaniei

Pelaghia Roşu a fost recompensată, în 1850, de guvernatorul Transilvaniei pentru meritele avute în timpul Revoluţiei paşoptiste. În actul de recompensă se spun următoarele:„Pe temeiul preaînaltei împuterniciri dela 21 August 1850, ordonez, să se dee Pelagiei Roşu, mama lui Andreiu Roşu din Mărişel, decorat cu crucea de aur pentru merite, suma de o sută florini, drept premiu pentru demonstraţia săvărşită cu isteţime în contra insurgenţilor, pentru eliberarea satului ei, punându-se în fruntea unei cete de femei.” Ioana d'Arc din oastea lui Avram Iancu, cum mai este cunoscută, este înmormântată în cimitirul satului natal. Chipul „dăscăliţei satului“ este pictat în Biserica din localitate. În stânga sa este zugrăvit chipul lui Horea, unul din capii Răscoalei de la 1784-1785, iar în dreapta a lui Avram Iancu, a căruin imagine este asociată cu lupta pentru libertăţile politice ale românilor ardeleni. Devenit erou printre moţi cu ocazia evenimentelor din 1848-1849, a fost considerat un simbol al luptei românilor pentru drepturi politice încă din timpul vieţii! (Articol scris de NICU NEAG)

Cum au rămas românii din ţinuturile Albei fără clopote la Biserici în 1917 Atmosfera de ridicare a clopotelor Bisericilor româneşti din Transilvania, în anii Primului Război Mondial, a fost consemnată admirabil de către preotul lăcaşului ortodox din satul Pâclişa, de lângă Alba Iulia.

Dotări la o şcoală din Apuseni în 1873: ”computu” în loc de computer şi tablă cu litere mobile în loc de cea electronică Un inventar din 1873 ne permite să aflăm care erau materialele didactice la care aveau acces elevii Şcolii din Vadu Moţilor, din Munţii Apuseni. La loc de cinste erau tabla cu litere mobile şi maşina de socotit cu bile, computu.