„Goana după aur” a urmașilor foștilor proprietari de mine din Roșia Montană. Vor despăgubiri pentru terenuri și instalații

0
Publicat:

Urmașii foștilor proprietari de instalații și terenuri miniere din zona auriferă a Roșiei Montane cer statului român și unor firme de stat sau private compensații financiare sau în natură ca urmare a naționalizărilor din perioada regimului comunist.

Imagine de ansamblu a zonei aurifere din Munții Apuseni FOTO Muzeul Mineritului Roșia Montană
Imagine de ansamblu a zonei aurifere din Munții Apuseni FOTO Muzeul Mineritului Roșia Montană

La Roșia Montană au funcționat, înainte de Al Doilea Război Mondial, mai multe asociații în care erau cuprinși proprietari de șteampuri (instalație de mărunțire a minereului) și de terenuri aurifere pe care erau săpate galerii din care se exploata aurul.

Conform Legii minelor din 1924, toți munții din Roșia Montană au fost împărțiți în părți de mină, în formă de prisme dreptunghiulare, cu baza de 1.000 de metri pătrați, înălțimea de 40 de metri și lățimea de 20 de metri. Fiecare parte de mină era împărțită în 60 de cuxe, echivalente cu 60 de acțiuni. A avea una, două sau mai multe cuxe era echivalent cu a deține tot atâtea acțiuni la mina respectivă. În mod tradițional, roșienii se asociau între ei pentru că nu aveau bani să facă toate investițiile singuri.

Șteampuri, terenuri miniere și cuxe la Roșia Montană

Unii se judecă și în prezent, după 20 de ani de la primele demersuri judiciare. Urmașii familiei Țapov au demarat procedurile în instanță în 2001, au parcurs un ciclu procesual și, în 2021, au dat din nou în judecată Primăria Roșia Montană, Comisiile de aplicare a Legii 10/2011 și 165/2013, firma privată Roșia Montană Gold Corporation și compania de stat Minvest Deva.

Galerie veche de mină și mineri, la Roșia Montană FOTO Muzeul Mineritului
Galerie veche de mină și mineri, la Roșia Montană FOTO Muzeul Mineritului

Aceștia solicită restituirea în natură sau compensații pentru „Șteampuri miniere cu 12 săgeți din lemn construite într-un șopron deschis acoperit cu țiglă, săgeți în lemn de fag iar fusul care acționa șteampurile era din lemn de brad si roata, împreună cu terenul în suprafața de 414 metri pătrați” și terenuri la Asociațiile Miniere „Igre Văidoaia” și „Vecheșul de Sus”. La aceste două asociații, cer echivalentul a șase cuxe miniere. De asemenea, mai solicită concesiunile din mina „Văidoaia”.

Galeria Văidoaia a devenit obiectiv turistic FOTO Casa Petri Roșia Montană
Galeria Văidoaia a devenit obiectiv turistic FOTO Casa Petri Roșia Montană

Reclamanții nu au avut succes la Tribunalul Alba, care le-a respins acțiunea, dar au contestat hotărârea la Curtea de Apel Alba Iulia. Motivele sunt reprezentate de modificările legislative de după 1990, precum și faptul că unele terenuri au fost în regim privat, nu în proprietatea unor instituții sau societăți de stat. De exemplu, terenul în suprafață de 414 de metri pătrați nu mai are destinația de teren minier, fiind proprietatea societății Roșia Montană Gold Corporation SA, care a devenit proprietară prin contract de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2007.

Foștii deținători de acțiuni minere, fără despăgubiri

În ceea ce privește drepturile de „cuxe”, s-a invocat faptul că „legiuitorul nu a stabilit un drept la despăgubiri şi pentru dreptul de exploatare minieră pe un teren concesionat şi nici pentru părţile de participare la asociaţii miniere - cuxe, deoarece acestea au caracter mobiliar”. Cu alte cuvinte, foștii proprietari de cuxe nu ar avea dreptul la despăgubire, în condițiile în care și în perioada interbelică exploatările miniere erau concesionate de la stat.

Instalație cu șteamp din Roșia Montană FOTO Arhivă
Instalație cu șteamp din Roșia Montană FOTO Arhivă

Singura modalitate de despăgubire identificată de instanță a fost cea cu privire la șteampurile deținute de familia reclamanților.

„Se constată astfel că numai şteampurile miniere – utilaje de exploatare minieră tradiţionale – cad sub incidenţa dispoziţiilor art. 6 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, însă din nicio dovadă nu a rezultat că aceste instalaţii mai existau la data intrării în vigoare a legii ori la data formulării notificării de către antecesorul reclamantului şi în posesia cu se află, pentru a putea fi identificate şi evaluate”, a precizat magistratul.

În acest caz, ar fi fost acordate despăgubiri dacă se demonstra existența utilajelor, însă, potrivit unor alte documente depuse la dosar, acestea nu mai există pe terenul menționat din anul 1960. Astfel, acțiunea a fost respinsă pentru că a fost formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

La Curtea de Apel, dosarul a fost înregistrat în 17 ianuarie 2024 și nu a primit, deocamdată, termen de judecată.

Alba Iulia

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite