FOTO Minele de aur şi argint din Zlatna în urmă cu patru secole, prin ochii călătorilor străini
0Mărturiile călătorilor străini ne ajută să reconstituim tehnicile mineritului existente la Zlatna în secolul al XVI-lea. De la un francez a rămas menţiunea practicării arendării exploatării aurului şi mercurului, unor persoane venite din străinătate, dornice de bună seamă de îmbogăţire în Transilvania.
O parte dintre mărturiile călătorilor străini despre oraşul minier sunt adunate în lucrarea „Zlatna de odinioară“, scrisă de Florin Bota, Horia Ciugudean şi Gabriela Mircea.
Prelucrarea minereului la Zlatna în 1574
Una dintre mărturii parvine de la Pierre Lescalopier. În călătoriile sale prin Transilvania, francezul ajunge şi la minele din Zlatna. Într-una dintre descrieri, din 5 iulie 1574, se referă la o mină de aur, pe care o descria astfel: ,,unde se pătrunde foarte departe sub un munte înalt. De aici (băieşii) scot nişte piatră pe care mai întâi o ard ca gipsul apoi o macină într-o moară de apă, care alungă pietrele arse într-un jgheab de lemn lat de un picior şi lung de două prăjini, unde le zdrobesc nişte pilugi groşi ce se ridică şi se coboară pe rând unul după altul, şi e prefăcută în pietriş; praful sau pietrişul e cărat de apă, încetul cu încetul prin acest jgheab care la ieşirea sa din canal îl imprăştie pe nişte pânze groase, întinse pe o podină aplecată uşor asupra unei albii foarte mari; aurul se prinde de aceste pânze şi ceea ce nu se prinde cade în albie, iar apa de deasupra se scurge în jos. De două ori în 24 de ore (băieşii) ridică aceste pânze, le spală în alte albii, apoi pe talgere mari de lemn iau ce este în aceste vase, adică apa şi nisipul, pe care le scutură puţin câte puţin până ce aurul se adună într-o parte, iar nisipul nefolositor rămâne în cealaltă parte a talgerului. În felul acesta am văzut uneori pe Podul Zarafilor [din Paris], cum se alege aurul căzut în gunoaiele din prăvălie. Când au ales o cantitate din acest pietriş cu aur, îl pun cu puţin argint viu într-un alambic unde, prin acţiunea focului, argintul viu reduce aurul în bare, apoi argintul viu se evapora”.
Francezul s-a interesat şi de organizarea şi modul de funcţionare a exploatării mercurului, descriind etapele acestei activităţi: „…am cercetat mina de argint viu. Pe un munte înalt de o jumătate de leghe sunt nişte gropi rotunde, ca nişte puţuri prin care se coboară în mine, de unde se scoate un pământ de o culoare roşie-găbuie, cu care se umplu nişte oale de pământ ce au gura foarte strâmtă; la intrarea căreia ei pun puţin cărbune de pământ, apoi astupă această gaură sau gură a oalei cu o cutie de lemn dintr-o bucată şi aşează mai multe oale astfel pregătite cu gura în jos, pomostite cu pământ moale, apoi fac un foc mare deasupra lui şi pe cele patru laturi şi, după ce focul s-a stins şi oalele s-au răcit, ei desfac şi trag deoparte oalele şi atunci ei văd cum din pământul dinăuntru a curs, prin cărbunele pus la gura fiecărei oale, argintul viu, care se vede cum se mişcă în aceste cutii; sunt cam 500 de oale astfel pregătite la fiecare foc pe care îl fac”.
Mine luate în arendă de străini
Relatarea lui Pierre Lescalopier este interesantă şi pentru alte detalii, pe care le-a consemnat în scris. Menţiona faptul că vizita la Zlatna o efectuase la învitaţia nepotului omonim al principelui Ştefan Bathory (1571-1575): „Nepotul principelui mi-a arătat Zlatna, unde sunt minele de aur şi argint viu…”. Interesantă este şi menţionarea practicii arendării exploatării aurului şi mercurului, unor persoane venite din străinătate, dornice de bună seamă de îmbogăţire în Transilvania, conform fragmentului: „…[minele], pe care le ţinea cu arendă Jacopo Grisoni, un veneţian, şi Fausto Guai, un roman, crescut la Paris până la 18 ani. Aceştia ospătează din belşug pe cei care îi vizitează”.
Raportul comisarului regelui Poloniei
O altă relatare despre activitatea minieră de la Zlatna s-a păstrat de la Felician de Herberstein, comisar al regelui Poloniei. Străinul a vizitat în 1585 minele de la Zlatna, Almaş, Ruda, Brad, Abrud şi Băiţa. Din raportul său aflăm că „minereul de argint viu a fost aşa de mult distrus de ape (diluvio) şi prăpădit de exploatările celor vechi, încât nu se mai găseşte o vână adevărată (genuină). După cum în acest raport situaţia minei de mercur părea să fi fost la acea dată dezastruoasă; materia primă (vilis) se sapă la întâmplare; de asemeni vasele de lut şi felul arderii nu corespundea cerinţelor, aşa încât producţia de mercur scăzuse la jumătate“. Nivelul tehnic la minele de aur, cum rezultă din raport, părea să fi fost destul de scăzut. Străinul notează şi nepriceperea celui care exploata la acel moment minele de aur. Herberstein se propune chiar pe el arendaş, pe termen de patru ani, pentru minele de la Zlatna, Almaş şi Brad.
Chair dacă datele din raportul său sunt considerate de cercetători puţin exagerate, descrierea sa se bazează pe unele constatări reale, ca de exemplu lipsa unor puţuri de aeraj pentru înlăturarea aerului viciat (Ob aeris incomoditatem) sau a unor galerii de drenaj. Galeriile şi puţurile la mina de argint de la Almaş (Almaschiensem) au fost de asemeni distruse şi inaccesibile. În raport se constată o serie de neajunsuri la spălarea minereului, motiv pentru care Herberstein propune pentru procesul de flotaţie construirea mai multor bazine mai mici, ca apa să rămână limpede. Descrierea - raport a lui Herberstein ne dă şi o imagine destul de veridică despre atelierul de topit aur şi pentru că este una dintre primele descrieri pentru acest gen de la Zlatna. „Atelierul de topit poate să-şi împlinească sarcina sa încă şi mai anevoie, întrucât foalele sunt uzate şi cuptoarele sunt prea mici şi o dată cu piatra se mai adaugă materie primă şi mai grosolană care întrepătrunde şi care este rebelă la acest mod de topire, şi din cauza aceasta materia care trebuie topită este silită să rămână în cuptor mai mult decât mi se pare potrivit, în sfârşit se vede că nu este niciun fel de boltă deasupra cuptoarelor care să poată primi vaporii metalici (fumum metallicum) pentru ca uscăciunea pucioasei să nu ia cu sine umiditatea metalelor şi să o ducă în sus (în văzduh). Dar mai ales ceea ce se cere până în cele din urmă pentru o adevărată exploatare a metalelor este munca neîntreruptă toată iarna atât în atelierele de topire cât şi în băi, ceea ce de fapt fac eu la Baia Mare (Rjyziis Dominarum) şi se poate face în egală măsură şi în Zlatna, ca să nu fie aproape nici o pauză în muncă, şi în sfârşit este mai mult belşug de apă în vreme de iarnă ca în vreme de vară, ceea ce este un lucru ce nu trebuie trecut din vedere, întrucât locul acesta duce lipsă de apă”.
Autorul raportului prezintă un proiect mai îndrăzneţ, rod al fanteziei sale de alchimist şi anume de a înfiinţa la Zlatna un atelier de separare a argintului de aşa numitul cupru negru,cu ajutorul plumbului. Produsul era foarte căutat în acea perioadă de meşteşugarii din oraşele transilvane.
Fost centru al administraţiei miniere în epoca stăpânirii romane şi sediul celor mai înalţi demnitari, Zlatna redobândeşte în veacul al XVIII-lea importanţa sa economico-administrativă avută în antichitate. În prezent, oraşul trăieşte din amintiri. Asta, după ce combinatul de prelucrare a cuprului Ampelum s-a închis în 2004, iar peste 1.000 de oameni au rămas fără loc de muncă.(Articol scris de NICU NEAG)
Se încarcă comentariile...
