Ultimele știri ⏱️Război în Ucraina Război în Israel Istoria zilei

FOTO 102 ani de la zborul pionierului aviaţiei române peste Cetatea Alba Carolina

Publicat: 29.08.2014 08:14

Ultima actualizare: 10.08.2022 23:18

Zborul lui Aurel Vlaicu peste Cetatea din Alba Iulia a fost parte a turneului pe care pionierul aviaţiei române l-a făcut în vara anului 1912 în zece oraşe din Ardeal. Aeroplanul pilotat de Aurel Vlaicu s-a urcat la 700 de metri, coborând apoi deasupra caselor. Aparatul a „săgetat“ văzhuhul timp de 40 de minute.

Zborul peste Cetatea ridicată de austrieci pe spatele ţăranilor români a avut loc pe 18 august 1912. „Trecând pe acolo acceleratul, s-a luat după el şi l-a întrecut. Când a voit să aterizeze, lumea s-a îngrămădit, acoperind tot câmpul, inclusiv terenul pe care trebuia să coboare. Atunci Vlaicu a luat din nou înălţime şi a aterizat dincolo de public. Ca la toate zborurile din Ardeal, şi la Alba Iulia a fost însoţit de prof. Constantin Nedelcu, un mare admirator al său. Nedelcu avea misiunea de a contabiliza banii câştigaţi la fiecare zbor. Ca să scape de mulţime, Vlaicu s-a aşezat din nou în avion, elicele au pornit şi în clipa următoare maşina s-a ridicat ca un porumbel, săgetând văzduhul. Clipa aceasta a fost cea mai frumoasă, cea mai mişcătoare şi uimitoare!“, povesteşte Aurelia Vlaicu, nepoata pionierului aviaşiei române, pentru revista „Dacoromania“.

Aurelia Vlaicu îşi aminteşte că lumea venită să vadă zborul lui Vlaicu la Alba Iulia se aştepta ca pregătirile să dureze timp mai îndelungat, iar pilotul să aibă nevoie de câţiva oameni de ajutor. „Printr-o singură atingere a unui buton măreţul aparat, ascultând porunca stăpânului său, s-a ridicat în văzduh uşor ca o pasăre. Unui vultur, unui cocostârc, le-ar fi trebuit mai mult timp ca să se înalţe“, subliniază nepoata pionierului aviaţiei române.

Maşină şi puşcă de vânătoare, cumpărate din banii câştigaţi la Alba Iulia

„Cu o iuţeală de necrezut Vlaicu ajunge sus şi se îndreaptă spre apus, în câteva clipe fiind deasupra culmilor ce coboară din Munţii Apuseni. Se întoarce apoi şi zboară acolo unde Ampoiul intră în apele Mureşului, după care maşina se întoarce, asemenea unui porumbel ce caută, dând grăbit din aripi, să fugă din calea uliului. În ochii asistenţei, aparatul care se apropia parcă creştea din ce în ce, ca un vultur uriaş care pluteşte cu aripile întinse, liniştit în strălucirea soarelui de vară. Priveliştea aceasta de frumoasă plutire liniştită se schimbă însă îndată. Pilotul, întoarce cârma maşinii spre Ciugud, apoi se îndreaptă spre oraş, unde coboară deasupra pieţii din Alba Iulia. Apoi, ridicându-se iarăşi în înălţimi, se îndreptă spre publicul privitor, coborând printr-o minunată plutire, în mijlocul mulţimii care-l aştepta. Compatrioţii l-au îmbrăţişat ca pe un apostol, ca pe un arhanghel coborât din ceruri, ca să le arate cu maşina sa «calea cea adevărată». Din frumoşii lui ochi negri şi strălucitori ca doi luceferi, s-au prelins pe obraji lacrimi fierbinţi şi curate ca şi sufletul său, ce-au căzut pe pământul sfânt al Alba Iuliei, ca un semn de recunoaştere faţă de oamenii minunaţi ai acestui pământ strămoşesc. Din lacrimile lui au răsărit şi vor mai răsări mulţi pomi, veşnic înfloriţi, cu flori albe imaculate de o rară şi distinsă frumuseţe; florile recunoştinţei naţionale ale albaiulienilor, cei ce au menirea să ducă şi în viitor tradiţia românismului şi patriotismului acestui sfânt oraş românesc: «Nemuritoarea Alba Iulia» tezaur al istoriei noastre româneşti“, continuă Aurelia Vlaicu.

De la nepoata pilotului aflăm că, după zborul de la Alba Iulia, cu banii câştigaţi, el, împreună cu fratele său, Ion Vlaicu, au plecat la Viena, de unde au cumpărat un autoturism Laurient-Clement. „Vlaicu a învăţat conducerea lui în numai câteva ore - după cum povestea tatăl meu, şi după ce i-a cumpărat şi lui o puşcă modernă de vânătoare, a doua zi, au plecat spre Bintinţi (n.a. actuala Aurel Vlaicu, judeţul Hunedoara). Pe drum, neavând practica de automobilist, au umflat prea tare cauciucurile şi din cauza vitezei cu care-i plăcea să meargă, încălzindu-se aerul din ele, acestea au explodat pe rând. Noroc că au avut cauciucurile de rezervă, cu care au ajuns, cu greu, la Budapesta, unde a trebuit să-şi cumpere altele noi. De aici şi până la Bintinţi şi de acolo până la Sălişte, drumul a fost o plăcere, iar Vlaicu împreună cu fratele nostru care îl însoţea, au fost foarte încântaţi de maşina lor“.

Apreciere din partea capitaliştilor străini

Aeroplanul lui Vlaicu a stârnit admiraţia tuturor acelora care-l vedeau zilnic zburând. Manevrele aeriene de care acest aeroplan era capabil, nu erau nici măcar ajunse, darămite întrecute, de vreunul din aeroplanele străine existente. „Aurel Vlaicu a fost un pasionat al creaţiei. Pentru acest ideal el a îndurat toate neajunsurile şi greutăţile ce i s-au pus în cale. Visul său era să-şi realizeze invenţia sa, să servească patriei sale, cu toate că poate în străinătate, în acea vreme, ar fi reuşit mai uşor. Guvernanţii vremii nu l-au înţeles îndeajuns. Mai bine a fost apreciat de către unii capitalişti străini. Astfel, Fabrica Marconi de lângă Londra, şi-a trimis chiar un reprezentant pentru a discuta cu Vlaicu condiţiile în care ar fi urmat să meargă în Anglia, unde i s-ar fi încredinţat conducerea fabricii pentru a construi aeroplanul său în serie. Deşi a refuzat-o, oferta i-a produs lui Vlaicu o mare mulţumire, pentru că i-a confirmat, odată în plus, superioritatea aeroplanului său faţă de cele străine! Dintre toţi precursorii aviaţiei noastre Aurel Vlaicu a fost printre cei mai străluciţi dar şi mai nedreptăţiţi. Aeroplanele lui se remarcă printr-o construcţie originală şi îndrăzneaţă, iar în privinţa performanţelor obţinute ele erau întru totul comparabile cu celelalte aparate ale timpului său, în anumite privinţe prezentând chiar o netă superioritate!“

Citește și: FOTO Ofertă inedită la o casă de vacanţă din Apuseni: „baie la ciubăr“ în loc de clasica piscină

În construcţia aeroplanelor Vlaicu sunt o serie de idei şi soluţii deosebit de importante şi valoroase, care astăzi sunt curent utilizate. Deşi posibilităţile lui de documentare au fost practic inexistente, aparatul lui a zburat de la primele încercări şi n-a necesitat modificări ulterioare ceea ce atestă excepţionalele sale calităţi de inventator şi constructor. „Zborurile lui simbolizează triumful geniului poporului român, care ştie să depăşească toate obstacolele, să învingă toate greutăţile, să biruie toate nedreptăţile, înălţându-se mereu peste frământările istoriei sale!“, încheie Aurelia Vlaicu.

Turneul lui Vlaicu din Ardeal

Potrivit inginerului Gheorghe Coman, citat de publicaţia amintită mai sus, zborul peste Cetatea din Alba Iulia, din 18 august 1912, s-a înscris în turneul pe care l-a făcut Vlaicu în acel an la cârma aeroplanului în Ardeal. Startul s-a dat la Arad(14 iulie), a continuat la Lugoj şi Haţeg. În 31 iulie, Vlaicu a zburat de la Haţeg la Orăştie, acest zbor fiind cel dintâi, între două oraşe din Transilvania. În 11 august 1912, zbura deasupra Vârşeţului, în 28 august la Sălişte. La începutul lunii septembrie, a mai zburat la Târgu Mureş şi la Dumbrăveni. „Zborurile sale din Ardeal au fost organizate în duminici şi sărbători, ca să poată participa la ele şi oameni din satele apropiate oraşelor respective“, subliniază Gheorghe Comaan.

Primul zbor din istoria aviaţiei române

Aurel Vlaicu realiza primul zbor din istoria aviaţiei române, în urmă cu 104 ani, pe Dealul Cotrocenilor. Deşi nu s-a ridicat de la sol mai mult de 50 de metri, Vlaicu a devenit un erou, la doar şase ani după ce fraţii Wright zburaseră pentru prima oară. Vlaicu avea să moară trei ani mai târziu, încercând să traverseze Carpaţii. Zborul lui Aurel Vlaicu de pe Dealul Cotrocenilor a primit atenţie în presa vremii, mai ales că avionul fusese construit în integralitate în România, deşi a fost ofertat să-l vândă.

În "L'Independence Roumaine", despre perfromanţa lui Vlaicu s-a scris elogios, ca despre un record. „Zborul de aseară nu este una dintre acele performanţe extraordinare cu care se bat recorduri stabilite, el constituie totuşi un record şi mai scump patriei noastre căci este vorba de o invenţiune românească şi care înseamnă un pas înainte chiar pentru progresul întregii omeniri. Astfel, primul zbor al lui Vlaicu a fost o victorie a întregului neam românesc, care prin aceasta s-a afirmat şi în acest domeniu al tehnicii din nou, după zborul lui Vuia, alături de marile state din occident, care au luptat pentru cucerirea aerului”.

Pionierului aviaţiei româneşti s-a prăbuşit, în 13 septembrie 1913, cu avionul „Vlaicu-2“, construit şi pilotat de el, în încercarea temerară de a trece în zbor, pentru prima oară de un român, Munţii Carpaţi.(Articol scris de NICU NEAG)

→