Balaurul bondoc, dinozaurul românesc. Scheletul vechi de 70 milioane ani a fost descoperit în Alba FOTO
0O rezervație naturală de lângă Sebeş, judeţul Alba, precum şi zone din apropierea acesteia sunt faimoase în lumea științifică pentru varietatea de fosile vechi de zeci de milioane de ani descoperite aici.
Aflată la doar trei kilometri de Sebeş (Alba), rezervația Râpa Roşie are milioane de „riduri“ roşii, care se pot vedea din satelit. Un perete imens, aproape vertical, cu aspectul unei orgi uriașe, lasă impresia unui monument ancestral ruinat. Ciudatele coloane și piramide etajate, separate de ravene, formează un microrelief pe care geografii îl numesc „badlands” (pământuri rele).
Râpa s-a format prin eroziunea apei asupra solului, care a provocat, în timp, alunecări de teren masive. Unicitatea este dată de alternanţa argilelor roşii cu gresii cenuşii, alcătuite în formaţiuni slab cimentate.
În urmă cu 70-80 de milioane de ani, zona era una de uscat, tăiată de râuri şi mlaștini, în care au trăit multe animale preistorice. După dispariția acestora, scheletele unora dintre acestea s-au fosilizat și depus în mlaștini unde s-au păstrat până în zilele noastre.
Cercetările paleontologilor au scos la suprafață câtvea astfel de fosile spectaculoase. S-au descoperit aici oase de dinozauri pitici erbivori (Magyarosaurus dacus, Zalmoxes sp.), bucăţi din ţestoasa denumită Kallokibotion bajazidi şi oasele celei mai mari fiinţe care zburat vreodată pe Pământ, pterosaurul denumit de cercetători Hatzegopteryx sp.
Unul dintre cei mai celebri dinozauri ale cărui fosile au fost găsite lângă Râpa Roşie este „balaurul bondoc”.
Descoperirea a avut loc în toamna anului 2009 și a fost realizată de către geologul Mátyás Vremir (decedat în 2020), de la Societatea Muzeului Ardelean.
Cercetările au fost efectuate, ulterior, de o echipă formată din paleontologi de la Universitatea Bucureşti şi cercetători americani de la Universitatea Columbia din New York. Potrivit acestora, balaurul pitic reprezintă o specie înrudită cu velociraptorul şi a trăit în urmă cu aproximativ 80 de milioane de ani.
Specia avea o pereche de gheare pe fiecare dintre membrele sale inferioare, cu ajutorul cărora îşi imobiliza prada, fiind unul dintre cei mai mari prădători ai vremurilor în care a trăit. Animalul avea o lungime cuprinsă între 180 şi 210 centimetri, de la cap la coadă.
ScheletuI păstrat în proporţie de 75% are caractere anatomice particuIare. SpecimenuI este o rudă apropiată a bine-cunoscutuIui Velociraptor descoperit în CretacicuI MongoIiei.
„Pare un amestec hibrid dintre o puică uriașă și un pitbull, cu corp bondoc. Se caracterizează printr-un bust robust, membre posterioare foarte puternice si muscuIoase, membre anterioare graciIe şi muIt alungite, acoperite cu pene. Printre caracteristici s-ar enumera bazinuI foarte larg, orientat posterior, membrele anterioare bidigitate și membrele posterioare terminate cu câte patru degete funcţionale, dintre care o pereche cu gheare mari, asemănătoare unui pumnal. CaracteristiciIe anatomice şi morfofuncţionale sugerează o tactică de atac bazată probabiI pe ambuscade. Rudele cunoscute până acum din familia Velociraptoarelor aveau câte 3 degete pe toate membrele și la cele posterioare numai câte o gheară de atac”, susțin cercetătorii de la Societatea Muzeului Ardelean.
În opinia oamenilor de ştiinţă, caracteristicile sale morfologice „reflectă fauna specială a Europei, în ultimii ani din era dinozaurilor”, o perioadă în care continentul european se afla în mare parte sub nivelul mării, fiind alcătuit din doar câteva insule, din cauza creşterii nivelului oceanului planetar.
Numele de „Balaur“ este inspirat din folclorul românesc, iar „bondoc“ face referire la construcția sa robustă. Deoarece balaurul este un zmeu cu pene, numele face aluzie și la strânsa legătură dintre Balaur și păsări. Cuvântul bondoc are și un alt sens, provenind din cuvântul turc bunduk (minge mică) și face referire la faptul că strămoșii Balaur-ului au provenit probabil din Asia.
Potrivit paleontologilor, în zona Sebeşului trăiau o serie de specii comune cu cele din Bazinul Haţeg, dar şi forme care încă nu s-au descoperit acolo, şi asta nu atât datorită izolării geografice, cât mai ales condiţiilor de fosilizare diferite şi a diferenţelor temporale dintre diferite situri şi straturi geologice.
În siturile de la Bărăbanţ şi Ciugud, ceva mai departe de Sebeş, au fost găsite două oase de dinozaur care în prezent se află în custodia Muzeului de Ştiinţe Naturale din Aiud.
Se încarcă comentariile...
