VIDEO Povestea adevărată a mitingului din 21 decembrie 1989. Cum a început „sfârşitul lumii” pentru Ceauşescu
0
„Adevărul“ vă arată ce a fost adevăr şi ce este legendă în istoria zilei de 21 decembrie 1989, în care Nicolae şi Elena Ceauşescu au intrat în panică, pierzând frâiele puterii.
Muşcând „momeala” câtorva apropiaţi (ai săi, dar şi ai Moscovei!) de a organiza mitingul din 21 decembrie 1989 cu scopul înfierării evenimentelor de la Timişoara, Nicolae Ceauşescu contribuia, fără să ştie, la propria prăbuşire. Momentul mitingului, crucial în contextul Revoluţiei române, a rămas multă vreme neelucidat şi dominat de o interpretare fundamental greşită: aceea că muncitorii aduşi în Piaţa Palatului să-i condamne pe huliganii din Timişoara şi să-l aplaude frenetic pe dictator s-ar fi revoltat spontan şi ar fi transformat mitingul într-o uriaşă acţiune de protest.
În realitate, muncitorii aduşi de pe marile platforme industriale ale Capitalei au fost cât se poate de supuşi şi n-au reprezentat decât masa de manevră prin care mitingul a fost boicotat prin intervenţia unor forţe mai mult sau mai puţin cunoscute.
La puţin timp după ce Nicolae Ceauşescu şi-a început discursul, zecile de mii de muncitori aduşi în Piaţa Palatului au început să fugă în toate părţile, cuprinşi de panică. Pe imagini se vede cum Ceauşescu este complet derutat şi le spune celor aflaţi în apropiere: „Asta-i o provocare!”.
Aflat atunci în carul de transmisie al TVR din Piaţa Palatului, Ilie Ciurescu, realizator la Televiziunea Română, îşi aminteşte: „A început manifestaţia şi la un moment dat s-a auzit o explozie, pe care noi am perceput-o în car ca pe un cutremur. Am încercat să ne păstrăm cumpătul şi să refacem transmisiunea. În situaţii neprevăzute, camerele se îndreaptă către locuri neutre, dar noi am păstrat camerele îndreptate spre balcon, pentru că voiam să vedem ce se întâmplă. Aşa au rămas imaginile cu Ceauşescu încercând să refacă mitingul. Bubuitura a venit din zona restaurantului Cina. Băieţii de la camere au spus că au fost nişte petarde şi că s-au format şuvoaie de oameni care încercau să scape din acea zonă. Aşa a apărut îmbulzeala”.
Două pocnituri puternice
Actorul Toni Grecu, care în 1989 era inginer la Fabrica de Calculatoare din Bucureşti, a asistat şi el la mitingul din 21 decembrie. El povesteşte, în cartea „Strada Revoluţiei nr. 89″, că ideea de revoltă spontană n-a existat nicio clipă printre participanţii la „marea adunare populară”. „Piaţa Palatului era plină ochi. Deşi în jurul meu nu era niciun om care să scandeze lozinci sau să aplaude, din megafoane curgeau valuri de urale însufleţite, expresie a dragostei neţărmurite şi a tehnicii audio care prelua sunetul de la câteva grupuri răzleţe de agitatori bine plasaţi. Vreo cinci-şase inşi cu căciuli de viezure sau de miel erau strânşi în jurul unui aparat de emisie-recepţie prin care li se transmitea ce strigătură urmează: «Ceauşescu şi Poporul» sau «Ceauşescu – PCR». O panaramă! O jignire adusă creierului uman. Ăia strigau de-şi rupeau plămânii, iar cei din jur ţineau privirile în pământ, tăcuţi, supuşi şi umiliţi”.
Tot despre o bubuitură apărută din senin, care a provocat haosul din piaţă, vorbeşte şi Toni Grecu: „Mă întrebam, în sinea mea, cine dracu’ m-a pus să vin în mizeria asta. Şi deodată, poooc! poooc! Două pocnituri puternice, venite de undeva din spatele meu. Câteva femei au ţipat, speriate. Am întors capul şi, pentru o fracţiune de secundă, am surprins o imagine unică: absolut toate steagurile, portretele şi pancartele au dispărut instantaneu. Oamenii le-au aruncat şi au început să fugă. Se auzea ca un huruit imens. Huruitul milioanelor de paşi pe caldarâm aducea a sunet de motor greu, de tanc sau maşină militară”.
Vreo cinci-şase inşi cu căciuli de viezure sau de miel erau strânşi în jurul unui aparat de emisie-recepţie prin care li se transmitea ce strigătură urmează: «Ceauşescu şi Poporul» sau «Ceauşescu – PCR». O panaramă! O jignire adusă creierului uman. Ăia strigau de-şi rupeau plămânii, iar cei din jur ţineau privirile în pământ, tăcuţi, supuşi şi umiliţi Toni Grecu actor şi participant la mitingul din 21 decembrie 1989
„O senzaţie fizică de spaimă”
Raportul Serviciului Român de Informaţii (SRI) cu privire la evenimentele din decembrie 1989, făcut public în 1994, oferă informaţii valoroase despre ce s-a întâmplat în ziua de 21 decembrie în Piaţa Palatului, dar se fereşte de un verdict clar referitor la originea fenomenelor care au condus la spargerea mitingului.
„Datele obţinute ulterior, în plan informativ, nu lasă loc la dubii în privinţa premeditării evenimentelor şi pun în evidenţă numeroase aspecte care nu pot ţine, în niciun fel, de acţiunea maselor purtătoare ale revoluţiei. Vacarmul sonor (asemănător cu cel produs de formaţiuni de avioane, elicoptere sau tancuri) a provenit dintr-o sursă de amplificare. Starea de panică nu s-a datorat numai zgomotului produs în difuzoare, ci, aşa cum au relatat mai multe persoane, «a fost vorba despre o senzaţie fizică de spaimă, resimţită sub forma unei nelinişti atât de puternice, încât aproape că nu te mai puteai ţine pe picioare, iar în urechi îţi răsuna un huruit insuportabil. Discuţii purtate cu specialişti atestă că o atare stare şi senzaţiile descrise mai sus sunt provocate, de regulă, prin emiterea la mare intensitate a unor unde de joasă frecvenţă, sub pragul audibilului”, se arată în raportul SRI.
În acelaşi document se vorbeşte şi despre intervenţia unor indivizi misterioşi, care au provocat o diversiune. „Mai multe persoane au relatat că exact înaintea începerii panicii, pe laturile exterioare ale mulţimii – dinspre hotelul «Negoiu» şi în zona hotelului «Bucureşti» – au apărut maşini ARO din care au coborât persoane înarmate cu bâte, care, penetrând cordonul de asigurare, au început să-i lovească pe participanţi. Alte persoane au afirmat că, aflându-se în mijlocul mulţimii, au observat cum unii purtători de lozinci au scos mânerele cu vârfuri ascuţite – atipice pentru cele confecţionate cu acest scop în întreprinderi – şi au început să-i împungă pe cei din jurul lor, strigând: «Fugiţi, că ne omoară!», «Vin tancurile!», huiduind şi urlând”.
Discuţii purtate cu specialişti atestă că senzaţiile fizice de spaimă sunt provocate, de regulă, prin emiterea la mare intensitate a unor unde de joasă frecvenţă, sub pragul audibilului raportul Serviciului Român de Informaţii cu privire la mitingul din 21 decembrie 1989
Grenadele lui Sergiu Nicolaescu
Paul Vivisenco, inginer de sunet din echipa de sonorizare a mitingului din 21 decembrie, spune că pe staţia de amplificare a Televiziunii nu a fost niciun zgomot care să imite formaţiuni de tancuri. „Am fost acolo, în Piaţă, şi pot să vă spun că pe staţia noastră de amplificare a fost sunet curat, nu a existat niciun vuiet. Asta pot să vă garantez, pentru că am fost acolo şi ştiu”, spune Vivisenco.
În aceste condiţii, zgomotul s-ar putea explica prin existenţa în Piaţă a unei surse de amplificare independente. Raportul SRI dă câteva indicii în acest sens: „Maşina care avea instalaţie de sonorizare şi amplificare care putea produce asemenea emisie de unde aparţinea Studioului Cinematografic al Armatei”.
În privinţa bubuiturii pe care toţi martorii oculari o descriu drept momentul-cheie al spargerii mitingului, există puţine informaţii. Toţi spun că ea a venit de undeva din zona restaurantului Cina, dar nimeni nu poate spune cu exactitate cine a fost la originea ei. Am aflat totuşi că, în dimineaţa de 21 decembrie 1989, actorul Sergiu Nicolaescu a mers la unitatea militară de la Negoieşti, judeţul Prahova. „I-am cerut comandantului să-mi dea trei-patru grenade ofensive. Astea nu omoară oameni, fac doar gălăgie. Mi-a dat, şi s-ar putea să mai am încă una prin pivniţă. Eu nu ştiam de ce mă pregătesc, dar mă pregăteam de ceva, fără discuţie. Am ajuns pe la ora 9.00 în Buftea. Am mers la directorul de film Mititelu, am cerut nişte staţii «walkie-talkie», pe care eu le adusesem din străinătate ca să le folosesc când turnam filme pe câmp. Erau rare de tot, doar Armata mai avea. Am chemat şi nişte cascadori din Buftea. A venit Paul Fister. El a simţit despre ce era vorba şi, prieteneşte, l-am întrebat: «Ai curaj să facem o chestie împreună?». Şi n-a avut”, spune Sergiu Nicolaescu la 22 de ani distanţă de la evenimentele din decembrie 1989.
„Ofensiva” omoară şi ea
Conform propriilor afirmaţii, regizorul a fost prezent în Piaţa Palatului în timpul mitingului din 21 decembrie. Întrebat dacă a folosit grenadele pe care le-a luat de la Negoieşti, Nicolaescu a recunoscut: „Evident că am folosit grenadele. De ce altceva le luasem dacă nu să le folosesc? Mai multe nu vreau să spun, pentru că nu vreau să fac pe viteazul acum, la bătrâneţe. Revoluţia au făcut-o românii”.
Poveştile lui Sergiu Nicolaescu trebuie luate cu multe rezerve. Regizorul a demonstrat, de-a lungul vremii, că manevrează dubios în legătură cu Revoluţia: ascunde informaţii esenţiale, inventează altele, umblă cu diversiuni, indică terorişti-fantomă pentru a-i acoperi pe adevăraţii vinovaţi. El minte, de exemplu, în privinţa grenadelor ofensive, despre care spune că „nu omoară oameni, fac doar gălăgie”. Fals! Colonelul în rezervă Remus Macovei explică: „Grenada ofensivă are efect letal. Pe o rază mai mică decât cea defensivă, dar are, omoară oameni şi ea!”. E posibil ca Sergiu Nicolaeascu să insiste asupra acţiunilor sale de „grenadier” pentru a ascunde adevăratul rol jucat de el în Piaţa Palatului în acea zi: contribuiţia la bruierea staţiei de amplificare folosită de Ceauşescu.
Cum s-a decis organizarea mitingului
Pe marginea hotărârii lui Ceauşescu de a organiza mitingul din 21 decembrie s-au făcut multe speculaţii. S-a spus că persoane din anturajul său l-ar fi influenţat să ia această decizie tocmai pentru a crea premisele unor incidente care să-i grăbească prăbuşirea. Ştefan Andrei, fost ministru de Externe al României şi membru CPEx în 1989, lămureşte contextul organizării mitingului din postura de persoană direct implicată. „Hotărârea organizării mitingului au luat-o Nicolae şi Elena Ceauşescu în seara de 20 decembrie. Comitetul Politic Executiv nu a fost informat şi nici alţi oameni nu au fost consultaţi. Părerea mea este că ea l-a sfătuit să facă acest miting, considerând că va fi un eveniment similar cu cel din august 1968, unul din momentele de vârf ale activităţii sale. Atunci i-a dat telefon lui Barbu Petrescu, primul secretar al Capitalei. Ceauşescu l-a întrebat dacă poate organiza a doua zi un miting. Barbu Petrescu a spus: «Da! La ce oră şi cu ce efectiv?». Şi imediat a dat ordin la întreprinderi, ameninţând că celor care nu vor veni la miting li se va desface contractul de muncă”.
În primele minute ale mitingului nimic nu prevestea ce avea să vină
Nume de cod: „Marcel”
Misterul privind iniţiativa de a organiza mitingul ar putea fi elucidat cu ajutorul unor dialoguri dintre soţii Ceauşescu în cazarma de la Târgovişte, unde au fost ţinuţi sub pază militară timp de trei zile (22-25 decembrie). Când venea vorba despre miting, ofiţerii din UM 01417 i-au auzit de mai multe ori întrebându-se cu reproş: „Ai văzut ce ne-a făcut «Marcel»?”. Recent, ofiţeri din conducerea fostei Securităţi l-au identificat sub numele de cod „Marcel” pe Gogu Rădulescu, viceprim-ministru şi membru al CPEx, apropiat al soţilor Ceauşescu. Se pare că el i-a convins pe aceştia să organizeze mitingul pentru „a arăta unitatea dintre popor şi partid, în frunte cu secretarul său general!”.
Gogu Rădulescu (care pe timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a stat în URSS, revenind în 1946 pe tancurile sovietice) juca însă dublu în 1989, fiind bănuit că-l „lucrează” pe Ceauşescu în favoarea Moscovei. Ciudat este că oamenii din întreprinderi au fost aduşi în piaţă dimineaţa, la ora 7.00, unde au fost anunţaţi că mitingul nu mai are loc şi trimişi înapoi în fabrici. După ora 10.00, lucrurile s-au schimbat din nou şi muncitorii au fost iarăşi urcaţi în autobuze şi aduşi în piaţă, la miting.
In încercarea de a-i îmbuna pe oamenii muncii, Ceauşescu a anunţat atunci, în discursul ţinut în dimineaţa de 21 decembrie, mărirea salariilor şi a alocaţiilor. Ştefan Andrei: „În dimineaţa de 21 decembrie, Ceauşescu a întrunit Comitetul Politic Executiv şi a pus în discuţie să se facă nişte măriri. Elena nu prea era de acord. A şi spus: «Vai, Nicule, prea mulţi bani se cheltuie». Şi Ceauşescu, după ce s-a aprobat propunerea cu măririle, a zis: «Tovarăşii de la Bucureşti ne invită la un miting». Aşa s-au petrecut lucrurile”.
Hotărârea organizării mitingului au luat-o Nicolae şi Elena Ceauşescu în seara de 20 decembrie. Comitetul Politic Executiv nu a fost informat şi nici alţi oameni nu au fost consultaţi. Părerea mea este că ea l-a sfătuit să facă acest miting, considerând că va fi un eveniment similar cu cel din august 1968 Ştefan Andrei fost Ministru de Externe al României şi membru CPEx în 1989
Se încarcă comentariile...
