Vocea copiilor nu se aude din Parlament
0Au militat întotdeauna pentru drepturile copilului, s-au bătut în declarații și au strigat în Parlament că acestea trebuie să se facă auzite prin legi bine puse la punct, prin programe și proiecte educaționale. Însă, când sunt luați la bani mărunți, politicienii se contrazic. Una spun, alta fac.
În realitate, mulți dintre ei încă îi tratează pe copii ca pe o cantitate neglijabilă și de neluat în considerare. Motiv pentru care vocea copilului în România este prea puțin auzită sau chiar deloc, aratǎ statisticile. Un studiu World Vision România dat publicității în acest an vine cu concluzii cel puțin îngrijorătoare.
Potrivit studiului „Prin ochii parlamentarilor: Copiii și legile care îi afectează”, dat publicității anul acesta de World Vision România, unul din cinci parlamentari consideră că un copil nu are de ce să-și spună părerea cu privire la legile care îl vizează în mod direct. Aceștia consideră că tinerii nu sunt capabili să-și exprime astfel de opinii. Și nici nu trebuie încurajați s-o facă. Cei mici ar trebui, prin urmare, să-și vadă de jocuri și jucării și să-i lase pe adulți să decidă ce este mai bine pentru ei și pentru viitorul lor.
Marcel Ciolacu: „Este foarte important să participați la decizii”
O atitudine sfidătoare la adresa copiilor pe care premierul Marcel Ciolacu a încercat cât de cât s-o mai îndulcească. Acesta a declarat, cu ocazia Zilei Internaționale a Copilului, că dacă nu se va investi în copii, nu vom avea viitor: „Trebuie sa investim foarte mult în voi și mai ales în aceasta egalizare de drepturi și posibilități a fiecărui copil. Unii s-au născut mai norocoși, alții mai puțin norocoși. Statul român trebuie să intervină și să închidă aceste decalaje. E foarte important să veniți în întâmpinarea noastră și să participați la decizii. E un intreg circuit: prima oară trebuie identificată tema, pe urma începem s-o construim și aici trebuie sa ne sfătuim cu voi. După ce împreună am găsit soluțiile cele mai bune pentru că realitățile vin întotdeauna de la dvs și de la cei implicați și vizați direct, pe urmă se intră într-o zonă de implementare. În această zonă noi avem iarăși nevoie, să vă dați cu părerea. Când punem în aplicare, nu găsim întotdeauna pârghiile cele mai bune”.
Sociolog: „ONG-urile ar trebui să se implice mai mult”
Alfred Bulai a explicat pentru Adevărul că un copil nu are cum să ia o decizie politică: „Asta este o glumă. Problema nu ține de participarea efectivă a tinerilor în sala de ședințe a Parlamentului, la dezbaterile consultative. Un copil nu are capacitatea de a lua decizii politice. În schimb, copiii ar trebui susținuți mai bine de oamenii care se ocupă de protecția lor, de drepturile lor. Vorbesc aici despre asociații, ONG-uri chiar despre școală. Să existe dezbateri pe aceste teme între școli, o mai bună comunicare la nivel de instituții. Vorbesc despre anumite structuri care ar putea aduce pe masa politicienilor problemele reale cu care se confruntă copiii, în familie și în societate”.
Imaginea unor copii care asistă la dezbateri politice ar fi doar de fațadă, potrivit sociologului, și nu ar ajuta pe nimeni.
Tehnologia în școli, un bau bau cu șapte capete
Realitatea bate, însă, discursul oricărui politician. Cel puțin deocamdată, tinerii nu sunt implicați în luarea deciziilor nici atunci când este vorba despre educația și, implicit, viitorul lor. Tehnologia în școli este pentru mulți politicieni o amenințare,spun datele World Vision.
Potrivit acestora, 19% dintre parlamentarii români sunt de părere că elevii nu ar trebui să folosească telefoanele mobile în scop educațional, iar profesorii nu ar trebui să-i încurajeze în acest sens. Iar acest dezacord crește proporțional cu vârsta celui chestionat.Tehnologia pare că nu este privită cu ochi buni, ce să mai vorbim despre inteligența artificială! Unii dintre politicieni o consideră o adevărată amenințare în educația elevilor, un bau bau cu șapte capete, nociv pentru viitorul tinerilor.
„Școala rămasă în urma tehnologiei este un aspect natural pentru școală în general. În școală românească se merge mult pe tradiție. Există aici voci care susțin tehnologia și modernismul dar pe de altă parte există și cei care consideră că internetul, telefoanele mobile, inteligența artificială sunt nocive”, a mai spus Alfred Bulai.
Bullying-ul mai puțin prevenit, mai mult sancționat
Nu mai este nici un secret, în școlile din România, fie că vorbim despre unități de învățământ din mediul rural fie din urban, bullying-ul este un fenomen scăpat, de cele mai multe ori, se sub control. Însă, acest comportament, în loc să fie corectat prin programe educaționale și campanii de prevenire și conștientizare, este arătat cu degetul, pus la colț și sancționat. Cel puțin asta cred parlamentarii că ar trebui procedat. Potrivit cifrelor World Vision, aproape 75% dintre aceștia consideră că legile din România sunt prea blânde și ar trebui să prevadă sancțiuni mult mai aspre pentru copiii care manifestă comportamente agresive în școală.
Integrarea copiilor cu nevoi speciale, mai mult pe hârtie decât în clasă
Cât despre integrarea copiilor cu nevoi speciale, politicienii români se fac și la acest capitol de râs. Este revoltător faptul că unul din șase parlamentari nu este de acord cu integrarea copiilor cu CES, iar 6% dintre cei care ar fi de acord, nu și-ar dori ca aceștia să stea în bancă cu propriii lor copii.
Integrarea copiilor cu nevoi speciale are loc doar pe hârtie, căci în clasă lucrurile stau total diferit. Dascălii spun că nu au pregătirea specială pentru a-i ajuta și îndruma pe acești copii, iar părinții simt că se luptă cu morile de vânt. Supuși unei presiuni enorme cei mai mulți dintre ei renunță la educația copiilor în școlile tradiționale.
Despre educația sexuală: să fie, dar nu în școli
În ceea ce privește educația sexuală în școli, lucrurile stau și la acest capitol cât se poate de prost. Unul din opt parlamentari nu este de acord cu faptul că școala ar trebui să ofere educație sexuală. O concepție care ne plasează, potrivit datelor EUROSTAT de anul trecut, pe locul 1 în Europa la numărul de mame minore. Potrivit statisticilor, în 2020 de exemplu, au născut peste 700 de adolescente, cele mai multe dintre ele cu vârsta între 12 și 16 ani.
La nivel național depășim Bulgaria, Ungaria, Slovacia, Letonia și Polonia, țări în care natalitatea în rândul minorelor este și de 3 ori mai mică decât la noi. În Europa, suntem pe primul loc la capitolul gravide minore, conform acelorași date publicate de Eurostat. Județele Mureș, Bihor, Dolj și Brașov au cele mai multe cazuri. Iată, însă, că, deși ne aflăm într-o situație mai mult decât dramatică, există în continuare politicieni români care nu cred că această problemă ar trebui prevenită în școli.
Și, pentru că ot ne aflăm la capitolul școală și educație, deși în România școala este gratuită, peste 50% dintre parlamentarii români chestionați consideră că părinții ar trebui să contribuie cu o sumă fixă de bani pentru fiecare elev în parte.
Despre fundația World Vision
Fundația World Vision este o organizație non-guvernamentală globală prezentă în aproape 100 de țări la nivel mondial, care își dedică activitatea bunăstării copilului. Fiecare copil, indiferent de contextul social sau cultural din care provine, are dreptul la șanse egale de dezvoltare într-un mediu sigur și sănătos.
Fundația se află prezentă în comunitățile vulnerabile pentru a identifica nevoile actuale ale celor mai vulnerabili copii. Aceste nevoi își găsesc ulterior soluțiile în programele pe termen lung pe care le derulează, cu accent pe educație, protecția și participarea copilului, dezvoltare economică rurală și sănătate.
World Vision activează în Romnia de peste 30 de ani, fiind cea mai mare organizație din țară prezentă în mediul rural. Peste 24.000 de copii din județele Iași, Vaslui, Ialomița, Vâlcea, Dolj și Cluj sunt susținuți în prezent prin programele World Vision.
Se încarcă comentariile...
