VIDEO Adevărul Live, despre cum ne locuim oraşele: Mulţi protestează când se dărâmă clădirile vechi, dar nimeni nu a protestat atunci când ele au fost închise

Oraşele României sunt un amestec nelămurit între centrele vechi (câte sunt), „cuceririle socialismului" şi brambureala tranziţiei. Bucureştiul, desigur, e pe primul loc. Invitat la Adevărul Live a fost Bogdan Iancu, un tânăr antropolog care studiază de aproape „culturile urbane".

Cele mai importante declaraţii

Cum arată oraşele noastre?

Am moştenit nişte oraşe care nu arată peste tot la fel. Marile oraşe din Transilvania şi-au păstrat structura. Ele erau aşezate în funcţie de catedrala din centru şi atunci cumva, la ele, diferenţele surprinse sunt destul de mici. Cred că cele mai mari diferenţe s-au făcut în Moldova şi în Banat. Cele mai multe fabrici le aveam în Banat, atunci când a apărut socialismul. 

Un alt exemplu pe care îl pot da este legat şi de oraşul meu natal, Râmnicu Vâlcea. Aici, în perioada socialistă, pe trei kilometri, a fost închis bulevardul principal şi acolo era loc de promenadă. 

În acea perioadă se construia şi bine şi foarte, foarte prost.

Mi se pare că acum este o revanşă a materialităţii. Sticla ia uşor, uşor locul cărămizii.

Reabilitările termice. Foarte mulţi oameni spun că este un lucru bun 

Nu tot bagajul de clădiri ar trebui de la sine înţeles reabilitat. Oamenii care fac acum reabilitări sunt oamenii care au lucrat înainte la construcţiile blocurilor. Pentru reabilitarea termică unii folosesc polistiren, alţii lână. 

Am făcut o cercetare şi pe Bulevardul Ion Mihalache. Între Piaţa Victoriei şi Piaţa Domenii am numărat mai mult de 40 de farmacii, erau bănci multe şi câteva „bodegi” de cartier.

În mai multe mall-uri a început să se mimeze natura. Oamenii nu merg acolo doar pentru a face cumpărături, ci şi pentru a se relaxa pentru că acolo se încearcă copierea peisajului urban.

Ar fi bine să avem în cartiere precum Pantelimon cinematografe?

Mă bucur că aţi dat astfel de exemple pentru că aici se fac cercetări. Cred că aici ar trebui redeschise uşile acestor cinematografe, pentru că ele există, însă au fost închise, nu mai sunt utilizate. Însă cred că timpul liber nu înseamnă numai părculeţe pline de plastic. Unii primari au fost harnici şi au făcut parcuri la trei blocuri. Şi mai este ceva, nu înţeleg de ce trebuie să plătim să jucăm fotbal?!

O altă problemă pe care o pot semnala în Bucureşti este legată de copacii de pe străzi. La Piaţa Romană spre exemplu sunt multe căldări pline cu tuia care s-au uscat, iar oamenii acum se zgârie de ele la trecerile de pietoni.

Nu este un exces de a orna oraşele?

Sunt tentat să spun că are mai multe de-a face cu hărnicia electorală. Aşa şi cu reabilitarea termică, blocurile din intersecţii se reabilitează în perioada unor alegeri. 

Şi revin la căldările cu copaci, că ei pun căldări cu copaci în locuri în care ar putea pur şi simplu să planteze copaci.

Să vorbim puţin şi despre oameni. A început să se vorbească şi la noi de culturi urbane de la cei care desenează graffiti... de ce se întâmplă aşa?

Aceste grupuri nu diferă deloc de oraşele din Occident după care se ghidează. Cele mai interesante sunt subculturile de biciclişti, care sunt formate unele în funcţie de ce bicicletă ai sau lucruri de genul acesta. A mai apărut şi un grup urât de toată lumea, hipsterii. Ar mai fi şi grupul cu cei care fac graffiti, dar ei au fost puţin educaţi, li s-a pus la dispoziţie spaţiul. Rap-ul a pierdut terenul pentru că, din punctul meu de vedere, s-a pierdut muzica cu mesaj. 

Eu cred că cei care fac parte din aceste grupuri arată de fapt cum este oraşul.

Apar şi conflicte între grupuri. Cel mai agresiv mi s-a pare cel de biciclişti. La un moment dat se iscă un conflict între ei şi şoferi. Cum este văzut acest conflict?

Conflictul ăsta nu avea cum să fie evitat dacă ne gândim la cum a fost proiectată infrastructura, cel puţin în ultima decadă. Li s-a făcut o pistă pe mijlocul trotuarului, în condiţiile în care pe trotuar se şi parchează. 

Există un conflict mult mai vechi între şoferi şi pietoni. Probabil că dacă am avea un mijloc de transport public pus la punct ar fi mai simplu.

Mai este o problemă, legată de patrimoniu. Clădirile şi străzile vechi şi clădirile din sticlă, moderne. De ce se întâmplă aşa?

Este adevărat că ideologia patrimoniului a devenit destul de puternică după 2000. Mulţi protestează când se dărâmă aceste clădiri, dar nimeni nu a protestat atunci când ele au fost închise. Cu toate acestea, acum cred că unii dintre oamenii ăştia au început cumva să regândească problemele. 

S-a dărâmat mai mult acum pentru că în perioada comunistă au fost folosite. 

Pentru că nu se mai respiră, unii oameni au făcut ciuperci în casă şi constată că este mai cald, însă apari semne ale unei nelinişti. O chestie interesantă în Bucureşti este că în Sectorul 1, reabilitările s-au făcut gratuit, iar în sectoarele periferice, unde locuiesc oameni modeşti, trebuie să plătească pentru aceste reabilitări. 

În loc de viaţă comunitară, în oraşele noastre înfloresc conflicte (reale sau imaginare) între şoferi şi pietoni, şoferi şi biciclişti, cetăţeni şi edili, apărători ai clădirilor istorice şi adepţi ai clădirilor moderne ş.a.m.d. Care a viaţa reală a oraşelor? Cum suportăm cu toţii modernizarea care trebuie împăcată cu tradiţia? Cum reuşim să ne trăim viaţa de toate zilele în oraşe care par "neprietenoase" pentru unii, dar în care alţii se simt fericiţi? 

Încercăm să răspundem la aceste întrebări împreună cu Bogdan Iancu, un tânăr antropolog care studiază de aproape "culturile urbane", laAdevărul Live de la ora 15.00, într-o emisiune moderată de Mircea Vasilescu