Turnura pragmatica in politica SUA

Politologul american Gideon Rose, redactorul-sef al prestigioasei reviste "Foreign Affairs", studiata din scoarta in scoarta in toate cancelariile prietenilor si dusmanilor Americii, pentru a decela

Politologul american Gideon Rose, redactorul-sef al prestigioasei reviste "Foreign Affairs", studiata din scoarta in scoarta in toate cancelariile prietenilor si dusmanilor Americii, pentru a decela cele mai imperceptibile schimbari de accent si nuanta in orientarile Washingtonului pe plan international, publica in "New York Times" un extrem de interesant articol-eseu, intitulat "Administratia Bush adopta o pozitie realista". Ideea generala este ca, la sapte luni de la preluarea celui de-al doilea mandat al acestei administratii, politica externa americana inregistreaza, in ciuda retoricii oficiale, o evidenta turnura pragmatica, punand accentul pe interese mai degraba decat pe idealuri, pe conciliere in loc de confruntare. Printre semnalele in aceasta directie ar fi faptul ca adeptii liniei dure, cum ar fi fostul subsecretar de stat John Bolton (numit reprezentant al SUA la ONU) ori Paul Wolfowitz, fostul nr. 2 al Pentagonului (desemnat director al Bancii Mondiale), si-au pierdut din influenta pe care o aveau la Casa Alba, in vreme ce a crescut influenta Departamentului de Stat, sub conducerea brilianta a Condoleezzei Rice, care pledeaza pentru inlaturarea daunelor in relatiile cu Uniunea Europeana si pentru negocieri cu tarile recalcitrante, ca de pilda Coreea de Nord sau Iranul. Chiar daca in vorbe presedintele Bush si vicepresedintele Cheney insista ca "razboiul impotriva teroarei" ramane in continuare un concept util si ca in Irak lucrurile merg bine, Pentagonul, confruntat cu neasteptata rezistenta a fortelor insurgente irakiene, a adoptat o atitudine mai precauta, evitand aprecierile optimiste sau chiar lansand baloane de incercare in directia daca nu a retragerii, in orice caz a reducerii efectivelor militare stationate in aceasta tara. Un rol in aceasta privinta l-a jucat neindoios si scaderea dramatica in sondaje a numarului sprijinitorilor razboiului din Irak. Parerea lui Rose este ca adoptarea unui ton mai realist corespunde unui "pattern", unei scheme constatate in special in ultimii 50 de ani, potrivit careia in momentul cand politica externa americana se gaseste in fata unei crize, promotorii liniei dure lasa locul adeptilor unei atitudini mai realiste. Asa s-a intamplat la inceputul anilor '50, cand America s-a impotmolit in razboiul din Coreea, caruia avea sa-i puna capat generalul Eisenhower, asa s-a intamplat mai tarziu, cand, confruntata cu conflictul aparent fara sfarsit din Vietnam, Casa Alba a gasit, in perioada Nixon-Kissinger, resursele de a stopa acest conflict si, mai mult, de a proceda la o imbunatatire a raporturilor cu URSS si o normalizare a relatiilor cu China. Asistam in prezent la un curs similar? Potrivit politologului american, realistii, reprezentanti de Condoleezza Rice si echipa sa de la Departamentul de Stat, fara a renunta o clipa la preeminenta puterii americane si la ideea raspandirii in intreaga lume a conceptelor capitalismului liberal-democrat, ci, dimpotriva, sustinandu-le cu tarie, preconizeaza o cale de abordare mai calma si masurata pentru atingerea acestor obiective. O abordare care porneste de la analiza stricta a costurilor si beneficiilor in detrimentul rigiditatii ideologice si de la necesitatea ca rezultatele pozitive sa prevaleze asupra bunelor intentii. Cu alte cuvinte, de la pragmatism.