Toţi francezii, donatori de organe din oficiu. Specialişti, despre implementarea unei astfel de măsuri în România: „Nu se potriveşte poporului român“

Francezii vor fi consideraţi donatori de organe din oficiu FOTO Adevărul

După ce Franţa a decis ca de la 1 ianuarie 2017 toţi francezii să fie consideraţi, din oficiu, donatori de organe, specialiştii din transplantologia românească spun că acordul prezumat nu ar avea efecte în România, motiv pentru care nu intenţionează să propună o măsură similară în perioada următoare. „Psihologic vorbind, nu ni se potriveşte”, arată aceştia.

Concret, francezii au luat decizia ca de la 1 ianuarie 2017 să aplice o lege veche de 40 de ani, dar care era interpretabilă. Mai precis, potrivit actului normativ, care a suferit modificări, toţi francezii vor fi consideraţi din oficiu donatori de organe, iar cei care nu vor dori acest lucru vor face parte dintr-un registru al non-donatorilor sau vor lăsa, în scris, familiei, că nu doresc să devină donatori de organe.

Decizia luată de Franţa vine în contextul în care pe lista de aşteptare pentru diverse tipuri de transplant se regăsesc 20.000 de francezi. Ţara se va alinia, astfel, şi altor state europene în care acordul pentru donarea de organe este unul prezumat, din oficiu, şi nu unul informat, cum este cel din România. Însă acordul prezumat s-a adus în discuţie şi la noi, în urmă cu câţiva ani, chiar de către Agenţia Naţională de Transplant. Proiectul legislativ, care a fost discutat în comsiile parlamentare, nu a mai văzut însă lumina.

„S-au opus Biserica şi câteva organizaţii neguvernamentale. Însă scopul nostru a fost acela de a aduce în discuţie donarea de organe, despre care nu se vorbea în acel moment. Eu, unul, consider că acordul prezumat nu s-ar potrivi poporului român. Asta pentru că, în primul rând, refuzul în România nu depăşeşte 20 - 25%, adică este mic, noi beneficiind de nişte coordonatori de transplant foarte dedicaţi, deci nu ar creşte cu mult numărul donatorilor, ba din contră, o asemenea măsură ar duce la crearea unor conflicte. În plus, când îi impui unui român ceva, te refuză. Nu e nevoie să modificăm legislaţia, aşa cum e ea acum în România”, a explicat, pentru „Adevărul”, doctorul Victor Zota, coordonatorul naţional de transplant.

Zota: Românii, darnici când înţeleg despre ce e vorba

Potrivit medicului, „românii sunt darnici în momentul în care înţeleg despre ce e vorba”. Pe întreg parcursul anului 2016 au fost 120 de donatori, a mai explicat Zota, precizând că probleme au apărut abia în lunile noiembrie-decembrie, când rata de refuz a familiilor a fost mai ridicată, iar asta din cauza scandalului din domeniul transplantului de plămân. „Aveam doi trei donatori pe săptămână, iar în ultima lună am avut trei într-o lună”, a completat Zota, arătând că acord prezumat, din oficiu, există şi în alte ţări europene, cum sunt Austria, Spania sau Ungaria.

„La ei sunt registre ale non donatorilor, nu ca la noi, unde există un registru al donatorilor. România e fix pe dos”, a apreciat medicul, subliniind totuşi că şi acordul prezumat se aplică diferit de la stat la stat. De cealaltă parte, doctorul Carmen Panţiş, coordonator de transplant în judeţul Bihor, afirmă că măsura luată de francezi este una de bun augur, efectele sale fiind resimţite în timp.

„Fiecare familie ar trebui să îşi pună problema dacă vrea sau nu vrea să doneze. E o iniţiativă foarte bună pentru Franţa, dar nu cred că în România ar creşte numărul de donatori şi nici că o astfel de lege ar trece pentru că în ţara noastră nu se pot identifica potenţialii donatori. Rata de refuz a familiilor nu constituie, însă, o problemă”, a explicat medicul anestezist.

Motivele pentru care românii se răzgândesc

Spre exemplu, în Ungaria, chiar şi cetăţenii români care sunt rezidenţi devin automat donatori de organe. „Aşa se prelevează cornee, ţesuturi, alte organe. Practic, suporţi efectul legii, ceea ce e foarte bine. Spaniolii, în schimb, întreabă şi familia. În România, de pildă, prin legiferare, s-ar putea soluţiona acele situaţii în care familia nu cunoaşte dorinţa persoanei decedate. Recent, am avut un caz la Oradea, un bărbat de 40 de ani, director de bancă, nu au putut fi prelevate organele fiindcă sora sa, medic, nu ştia ce şi-ar fi dorit fratele său”, a completat Carmen Panţiş.

În prezent, dacă un român doreşte să devină donator de organe, el este introdus într-un registru al donatorilor. Însă, în momentul în care acesta suferă un accident şi devine un potenţial donator, familia are, în continuare, ultimul cuvânt. „Sunt tot felul de motive logice pentru care nu se donează - a devenit sectant, s-a răzgândit în ultimul timp, acesta e motivul pentru care avem consimţământul informat”, a subliniat doctorul Victor Zota.

Reprezentanţii pacienţilor au salutat, la rândul lor, decizia luată de francezi. „E o măsură pe care ne-am dori să o vedem pusă în practică şi în România, procedura ar fi mult uşurată, iar noi susţinem orice demers prin care accesul pacienţilor la organe să fie înlesnit”, a conchis Gheorghe Tache, preşedintele Asociaţiei Transplantaţilor din România.