Interviu Tony Murphy, președintele Curții Europene de Conturi: România are la dispoziție miliarde de euro, dar riscă să compromită calitatea proiectelor
0România gestionează în prezent simultan fonduri naționale și europene de miliarde de euro, dar uneori banii ajung cu întârziere în proiecte concrete. Într-un interviu pentru Adevărul, Tony Murphy, președintele Curții de Conturi Europene, a vorbit despre cauzele reale ale absorbției lente, despre riscurile cheltuirii banilor în grabă, despre cine răspunde atunci când fondurile sunt folosite necorespunzător, dar și despre cum va arăta arhitectura financiară a UE după 2027. ,,Absorbția este destul de scăzută în toate statele membre, nu doar în România", a declarat acesta.
,,Au existat foarte multe surse de finanțare, iar capacitatea de a cheltui toți acești bani a devenit o provocare"
Adevărul: România este unul dintre principalii beneficiari ai fondurilor europene, dar absorbția a fost adesea mai lentă decât se preconiza. Pe baza auditurilor dumneavoastră, care este problema fundamentală? Este vorba de o capacitate insuficientă, de o problemă politică sau de cu totul altceva?
Tony Murphy: Probabil că este un amestec. Adică, capacitatea este cu siguranță unul dintre factorii care contribuie. De asemenea, observăm că pentru noul buget — acest nou buget pe șapte ani — absorbția este destul de scăzută. Dar este scăzută în toate statele membre, nu doar în România. Motivul este că, la bugetul precedent, cel din 2014–2020, banii puteau fi cheltuiți până în 2022–2023. În același timp, am avut și marele fond de Redresare și Reziliență. În cazul României, acesta a reprezentat 20 de miliarde de euro, iar aproximativ 50% din sumă a fost deja accesată până în prezent. Restul trebuie utilizat până în august anul acesta.
Cred că ceea ce s-a întâmplat este că au existat multe surse de finanțare simultan: bugetul 2014–2020, Mecanismul de Redresare și Reziliență și bugetul 2021–2027. Toate aceste fonduri au fost disponibile în același timp, ceea ce a creat probleme nu doar în România, ci în multe state membre ale UE, deoarece au existat foarte multe surse de finanțare, iar capacitatea de a cheltui toți acești bani a devenit o provocare.
Referitor la Mecanismul de Redresare și Reziliență, care sunt cele mai mari riscuri pe care le identificați în modul în care România gestionează aceste fonduri în prezent?
Tony Murphy: Din nou, nu aș vrea să o vizez în mod specific pe România, pentru că aș spune că se situează aproximativ la nivelul mediu. 50–55% este aproximativ media pentru majoritatea statelor membre; doar unul sau două care au depășit semnificativ acest procent. Ceea ce ne duce înapoi la întrebarea despre absorbție. Ce nu ne place să vedem este cheltuirea banilor în ultimul moment, sub presiunea de a cheltui de dragul cheltuirii. Pentru că în acest fel ajungi fie la proiecte care nu aduc valoare reală, făcute doar pentru a consuma fondurile, fie la o creștere a erorilor, cauzată de graba de a cheltui.
Vom fi interesați să vedem ce se va întâmpla cu finalizarea acestui mecanism de redresare și reziliență și cum va decurge finalizarea lui pentru toate statele membre, deoarece cred că multe se vor afla în aceeași situație. Sumele sunt uriașe — România primește aproximativ 5 miliarde de euro pe an din fonduri europene, iar fondul de redresare este de 20 de miliarde în sine. Este destul de mult de absorbit simultan. Important este să ne asigurăm că jaloanele și țintele convenite sunt cele care aduc valoare pentru România și au un impact pozitiv asupra societății
Când fondurile UE sunt folosite abuziv sau pierdute, cine este, în practică, tras la răspundere?
Tony Murphy: În practică, statele membre, pentru că, în esență, dacă există o utilizare abuzivă - hai să spunem că nu au controlat corespunzător - , Comisia Europeană poate solicita returnarea banilor. Acest lucru se întâmplă din când în când. Noi putem identifica un caz și atunci recomandăm -dacă identificăm o eroare, să spunem una de 100% - ca situația să fie analizată. Dar Comisia trebuie să decidă dacă solicită sau nu returnarea.
Noi nu avem putere de sancționare, doar raportăm ce constatăm, iar Comisia decide cum să acționeze mai departe în relația cu statele membre. Pot cere toți banii înapoi, pot face verificări suplimentare și să decidă că o parte din bani poate fi păstrată, iar o parte trebuie restituită sau, în unele cazuri, pot constata că e o problemă sistemică și aplică o corecție generală pentru toate programele similare, de exemplu, o corecție forfetară de 10%. Comisia are mai multe opțiuni pentru a recupera fondurile.
România și-a crescut cheltuielile pentru apărare și, totodată, gestionează programe mari de investiții UE. Această dublă presiune creează condiții în care controalele financiare devin mai slane?
Tony Murphy: Din nou, totul ține de presiunea exercitată asupra sistemului. Dacă avem mai multe programe și mai multă presiune de absorbție, poate crește probabilitatea apariției erorilor. Cred că majoritatea cheltuielilor legate de apărare sunt, de fapt, bani naționali. Avem, de exemplu, instrumentul SAFE, care practic permite statelor membre să împrumute bani , 150 de miliarde în total. României i-au fost aprobați 16,6 miliarde, pe care îi va împrumuta pentru cheltuieli legate de apărare. Deci nu este vorba de bugetul UE propriu-zis: UE împrumută României 16 miliarde, iar România va trebui să îi restituie. Pentru noi, asta este diferit: vom audita doar modul în care acel împrumut a fost acordat și dacă a fost acordat în conformitate cu condițiile stabilite. Nu e la fel ca un grant, pe care nu îl mai recuperăm și unde vrem să ne asigurăm că banii sunt utilizați corespunzător.
Pentru că vorbeam despre apărare, există o presiune în creștere în UE de a cheltui mai repede pentru apărare și energie. Viteza afectează controlul?
Tony Murphy: Se poate, se poate. Nu spun că se întâmplă întotdeauna. Cred că trebuie să fii mai atent : viteza în sine poate duce la scurtături, să spunem.
Energia și Apărarea sunt evident foarte sus pe agendă în acest moment, dar acestea țin în principal de statele membre. Finanțarea Uniunii Europene pentru Apărare este, cel puțin până acum, destul de mică. Cred că va crește. De exemplu, în cadrul revizuirii la jumătatea perioadei a bugetului actual, deoarece nu se cheltuia prea mult pe coeziune - revenind la problema absorbției - există acum o recomandare ca o parte din aceste fonduri să poată fi utilizate pentru proiecte cu utilizare atât militară, cât și civilă, cum ar fi infrastructura, podurile, căile ferate etc.
,,Cred că uneori ne concentrăm prea mult pe aspectele negative"
Puteți numi câteva dintre principalele caracteristici ale bugetului european pentru 2028-2034?
Tony Murphy: Cea mai mare diferență - și aceasta este relevantă pentru România - este că acum va exista un plan național care va acoperi coeziunea și agricultura într-un singur bloc, în timp ce înainte erau fonduri separate.
Acum, în cazul PAC (Politica Agricolă Comună) există un grad de impredictibilitate sau incertitudine, deoarece oamenii nu știu care va fi suma exactă până când planurile sunt finalizate. Există și o problemă în agricultură. Dacă începi să elimini elementele comune, implementarea va fi diferită între statele membre. Aceasta poate avea un impact: de exemplu, dacă fermierii din statul membru A primesc subvenții mai mari pentru anumite culturi, cum ar fi merele, comparativ cu alt stat membru, atunci apar probleme de piață inegală.
Deci, sunt multe aspecte de luat în considerare. Marea provocare este de a amesteca toate aceste fonduri într-un singur pachet, și să asiguri coerența, în condițiile în care obiectivele, calendarele și mecanismele de livrare sunt diferite. Înainte, era mai simplu, pentru că fondurile dedicate erau alocate clar pe domenii de politică diferite.
Un alt domeniu important este fondul de competitivitate, în cadrul căruia Apărarea are 130 de miliarde. Acolo nu există o sumă fixă per stat membru, ci este un model diferit de distribuție. Se aseamănă cu Horizon, unde diferite state membre, în funcție de cât de mature sunt, pot beneficia mai mult de fondurile UE. Acesta este un risc pe care îl observăm.”
În final, dacă ar fi să le spuneți cetățenilor români un lucru concret despre modul în care sunt cheltuiți - sau nu sunt - banii lor europeni, ce le-ați spune?
Tony Murphy: Practic, bugetul UE este de aproximativ 200 de miliarde pe an. Adică aproximativ 500 de euro pentru fiecare cetățean al Uniunii Europene. Despre asta vorbim.
Evident, nu putem garanta fiecare euro cheltuit. Dar lucrăm prin eșantioane de tranzacții și domenii de politică , iar scopul nostru tot timpul 6este să identificăm zonele unde lucrurile funcționează bine și sunt eficiente. Unele programe sunt clar pozitive. De exemplu, Erasmus este un program foarte bun, iar oamenii pot vedea beneficiile concrete ale acestuia.
Problema UE este că multe beneficii nu sunt vizibile și sunt considerate de la sine înțelese. Oamenii vorbesc despre cât plătesc și cât primesc. România încă se află în situația în care primește mai multe fonduri decât plătește. În schimb, statul meu, Irlanda, a mers în direcția opusă. Totuși, recunoaștem că am beneficiat foarte mult de UE. De exemplu, noi nu mai avem nevoie de fonduri de coeziune, pentru că suntem considerați unul dintre statele membre mai bogate. Am trecut de la a fi un stat membru în dezvoltare la unul dintre statele mai consolidate.
Trebuie să ne amintim de beneficiile apartenenței la UE: libertatea de circulație, Schengen, eliminarea tarifelor de roaming pentru telefoanele mobile — acestea sunt lucruri simple, dar foarte practice pentru oameni. Noi, auditorii, suntem probabil vinovați de faptul că tindem să fim critici în mesajele noastre, dar există și efecte foarte pozitive în modul în care sunt cheltuiți banii UE. De exemplu, dacă mă uit la București, s-a schimbat mult. La fel și Varșovia, care este de nerecunoscut față de cum arăta înainte. Polonia este principalul beneficiar al fondurilor de coeziune, iar acest lucru se vede clar.
Există erori și greșeli pe parcurs, dar, în ansamblu, impactul asupra societății este foarte pozitiv. Una dintre probleme este comunicarea: trebuie să continuăm să comunicăm aceste beneficii, pentru că oamenii ajung să le considere normale, mai ales în statele membre mai vechi. Tinerii din aceste state nu cunosc altceva — pentru ei, acestea sunt norme: valorile democrației, libertatea de exprimare, posibilitatea de a călători oriunde în UE. Dar toate acestea au fost introduse treptat și reprezintă beneficii reale pentru cetățeni. Cred că uneori ne concentrăm prea mult pe aspectele negative.
Se încarcă comentariile...
