Tinerii și sănătatea intimă. Medic: „Problema este nu că nu găsesc informație, ci cât de credibilă e”

Deși au la dispoziție o mare de informații la un click distanță, tinerii simt nevoia să stea de vorbă cu adulți bine informați atunci când au întrebări serioase privind viața intimă.

Tinerii au multte întrebări legate de viața intimă FOTO: Pixabay

Educația sexuală rămâne o necesitate, iar asupra acestui adevăr se pun constant de acord specialiștii atunci când apar statistici negative sau când pur și simplu realitatea arată la ce duce lipsa ei. Se dezbate subiectul, se trag semnale de alarmă, dar lucrurile rămân neschimbate. Nevoia adolescenților și tinerilor de a vorbi cu persoanele potrivite despre subiecte care încă sunt tabu pentru mulți adulți răzbate, pe de altă parte, la fiecare întâlnire la care participă specialiști. Tot asta a constatat și dr. Elena Ucenic, medicul care răspunde întrebărilor adresate de tineri pe platforma „Planifică Neprevăzutul” sau la întâlnirile față în față cu aceștia la care participă în școli.

Platforma a fost gândită, cu ani buni în urmă, ca un instrument prin care să se poată face educație sexuală și contraceptivă. La început, cele mai multe întrebări erau legate de contracepție. Plaja s-a lărgit mult în ultimii ani, iar tinerii adresează întrebări din ce în ce mai diverse, care arată pe de o parte interes, iar pe de alta lipsa comunicării pe astfel de teme cu adulții din preajma lor.

„Cine  își asumă responsabilitatea?”

Cele mai frecvente întrebări ale tinerilor pe care le adresează medicului pe platforma „Planifică Neprevăzutul” sunt legate de obiceiuri sexuale, de contracepție, de relația cu partenerii, de boli cu transmitere sexuală, dar nu doar atât. „Fiecare are câte ceva de întrebat, nu este neapărat un subiect anume pe care-l discută. Și am constatat în ultimul timp că se lărgește sfera întrebărilor. Nu este doar despre contracepție, pentru că inițial platforma așa a fost concepută, ca o platformă de educație sexuală și contraceptivă, și primele întrebări care au sosit erau mai mult legate de contracepție - amănunte legate de administrarea pilulelor, contracepția temporară, definitivă și așa mai departe”, a explicat medicul.

Internetul a devenit, și pentru tineri, așa cum se întâmplă adesea și în cazul adulților, prima sursă de informare, iar Dr. Google a fost înlocuit de aplicațiile care folosesc inteligența artificială, nu de site-uri specializate. Un răspuns obținut rapid prin interogarea unei astfel de aplicații a adus-o pe o adolescentă de 17 ani în cabinetul dr. Ucenic. Fata a rămas gravidă pentru că aplicația i-ar fi indicat că e într-o perioadă sigură și că poate să aibă contact sexual liniștită, pentru că nu va rămâne gravidă. „Și atunci se pune problema de responsabilitate. Problema este nu că nu găsesc informație, problema e cât de credibilă e informația și cine își asumă responsabilitatea pentru informația pe care o găsesc ei. Și cine își asuma responsabilitatea pentru modul în care gestionează informații. Că ți se spune - stai liniștit, nu e nicio problemă - și tu ești în situațiile acelea de 1-2% când chiar ar putea să fie o problemă”, semnalează medicul.  

Tinerii înțeleg destul de puțin care sunt limite aplicaților de acest tip și că acestea nu pot reprezenta, în niciun caz, o recomandare medicală, și la fel se întâmplă și în cazul multor adulți, subliniază medicul.

Miturile care încearcă fiecare generație

Tinerii de astăzi, ca atâtea generații înaintea lor, când vine vorba de viață intimă au aceleași convingeri. Cel mai frecvent, arată dr. Ucenic, întâlnește convingerea, în cazul celor care fac sex neprotejat, că „nu mi se întâmplă tocmai mie”. „Este cel mai frecvent mit. Orice de pe lumea asta <nu mi se poate întâmpla mie, poate am noroc>. E o constantă a tuturor generațiile. Pentru că aceleași întrebări și același mituri sunt și la 20 și la 40, asta vă spun din practica zilnică. Sau <am citit că nu o să fie niciun fel de problemă> sau <am auzit că vecina mea are o problemă>. Nu e obligatoriu să ai exact aceleași probleme pe care le are vecina sau cazul despre care ai citit”, atrage atenția medicul.

Din discuțiile pe care le poartă cu tinerii, fie în scris, fie față în față, medicul a mai constatat că relația cu părinții este „cea mai grea piatră”. Își dă seama atunci când tinerii îi adresează o întrebare anume. „M-au întrebat când să-și înceapă viața sexuală. Și le-am spus - când pot să vorbească deschis cu părinții despre lucrul acesta și când ar putea să meargă la medic și să spună - am o problemă - în situația în care apare”, a dezvăluit dr. Ucenic.

Reacția tinerilor arată, pe de altă parte, și lipsa educației sexuale. Această lipsă, mai spune dr. Ucenic, se constată de multe ori și în rândul profesorilor și al părinților. „Nu doar copiii sunt neinformați, îmi pare rău. Și părinții și profesorii. Nu știu cum să abordeze subiectul și nu știu care sunt limitele până la care pot să vorbească sau să fie implicați în subiecte care au o tentă sexuală. Și cred că ceea ce se întâmplă în ziua de astăzi îi face să fie și mai reticenți și mai retrași. Cred că educația sexuală ar trebui să fie nu destinată elevilor, ci destinată comunității - comunității de părinți și copii - și să fie specifică fiecărei comunități în parte, pentru că cerințele sunt cu totul altele”, atrage atenția medicul.

Lucrurile trebuie abordate diferit în funcție de specificul comunității, pentru că într-un fel poți vorbi într-un liceu cu mari pretenții, de oriunde din țară, și cu totul altfel într-o zonă defavorizată. .„Nu poți să spun că e informație pe care o livrezi la pachet, un fel de all inclusive, măsură universală. Nu există”, întărește medicul.

„Foarte puțini știu ce înseamnă normalitatea și de unde ar trebui să plece educația sexuală”

Educația sexuală adaptată fiecărui mediu și fiecărui nivel de înțelegere se face în alte state europene din care am putea prelua și adapta lucrurile care s-a dovedit că funcționează bine.

„Există țări unde tradiția este foarte bine pusă la punct și unde există protocoale și există o anumită ierarhie în ceea ce privește educația - când începe, cum începe și ce pregătire are (n. red. – cel care o face)”, a arătat medicul. Pe de altă parte, sunt și țări precum România, în care există dorința de a face ceva, în anumite situații este dusă până la capăt, în altele împotmolită în diverse stadii. Se întâmplă așa pentru că educația sexuală a fost lăsată în România pe umerii voluntarilor.

Un model eficient în alte nu poate fi preluat și aplicat pur și simplu la noi, spune medicul.

„Nu putem translata în România modelul care există în Marea Britanie. Are foarte multe bonusuri. La fel și în Franța. Din fiecare parte ar trebui de luat câte ceva și aș face un cerc de lucru împreună cu psihologi, împreună cu oameni care pot să ne spună mai mult, sociologi, ginecologi. Să fie o dezbatere în care fiecare să vină cu experiența profesională dobândită în România și cu ceea ce au mai învățat pe lângă. Am fost, de exemplu, la un masterclass de sexologie acum la începutul anului și mi s-a părut foarte important că, de fapt, sunt foarte mulți adulți, sunt foarte multi medici care doresc să trateze aspecte legate de disfuncții sexuale, dar se face foarte puțin pe a învăța ce înseamnă normalitatea. Și foarte puțini știu ce înseamnă normalitatea și de unde ar trebui să plece educația sexuală”, a mai subliniat medicul.

Educația sexuală ar trebui să pornească de la a învăța ce înseamnă normalitatea, „pentru că normalitatea e cea definită de fiecare în ceea ce privește calitatea vieții sexuale”, a mai adăugat dr. Ucenic.

Nevoia de educație sexuală se rezolvă astăzi punctual, atunci când diverși specialiști sunt invitați în școli. Este nevoie în schimb de o resursă națională, crede dr. Elena Ucenic, pe care să o ofere acel cerc de lucru amintit anterior.

„Din păcate, toată lumea se bazează foarte mult pe voluntariat în ceea ce privește educația sexuală. Cine ar trebui să facă? Medicii de familie? Mai pot, mai au resurse? Ginecologii? Mai pot, mai vor? ”, a arătat medicul în ce punct ne aflăm. Peste toate, în multe școli din România se luptă în continuare cu refuzul părinților ca informațiile să ajungă la copii.

„Asta mi se pare foarte trist, pentru că părinții au drept să refuze. Nu doresc educație sexuală, dar copilul acela care are 12 ani sau 13 ani sau 14 ani merge pe stradă. Fetele arată într-un anumit fel în lumea în care trăim. Trăim într-o societate hiperestrogenizată și fetele la 12-13 ani arată ca și fetele de 16-17 ani, 18 ani altădată. Și ele sunt supuse unui bullying constant. Nu merg pe stradă doar unde există oameni educați și oameni care nu comentează și care nu le spun nimic nepotrivit. Mie mi se pare că ăsta e lucrul pe care nu îl înțeleg părinții”, a atras medicul atenția că educația sexuală înseamnă în fapt cu mult mai mult decât își închipuie unii părinți.

Dr. Ucenic a indicat și pentru această problemă o soluție, sugerând ca fiecare școală să afle înainte de toate opinia părinților, în funcție de care să-și adapteze oferta.

„Cred că fiecare școală ar putea face un program în care, la început de an, să facă un sondaj, de ce nu, și să afle unde stau și care e opinia părinților, a elevilor și a profesorilor vis-a-vis de ceea ce privește educația. Să existe din partea școlii un ghid în care să fie trecute elementele care contează - vis-a vis de sănătate, vis-a vis de educație sexuală - și în care să spună: <în școala aceasta dorim să procedăm în felul următor>. Să existe o conștientizare și pentru părinți, și pentru copii, și pentru profesori că există un limbaj comun, că există un loc unde poți să întrebi, că există o persoană pe care poți să o întrebi în momentul în care apar probleme”, a indicat medicul.

Surprinderea a fost, a mai menționat medicul, ca în discuțiile cu elevii, în școli, aceștia să nu ridice întrebări legate de sex, ci să-și exprime îngrijorarea că merg pe stradă, îi agresează cineva și nu știu cum să procedeze într-o astfel de situație. Sau că sunt situații în care se tem să rămână singuri în clasă cu anumiți profesori, sau se tem să reclame un abuz din partea unui angajat din MAI.

„Ce se întâmplă? Cu cine vorbește? Cum vorbim de educație sexuală? Cum vorbind de educație sexuală în structurile statului? Cum vorbim de educație sexuală în rândul celor care ar trebui să ia decizie să facă educație sexuală? Cu cine vorbim? Cine ia în mâini problema și să spună - da, îmi iau răspunderea pentru că se face sau nu se face educație sexuală sau educația pentru sănătate -, pentru că la urma urmei e o educație pentru sănătate. E o provocare să vorbești cu normalitate despre educație sexuală”, a conchis medicul.