Sueta la o cafea - Actorii au ajuns astazi sa imprumute de la un vecin un kil de cartofi

- marturiseste actorul George Mihaita, directorul Teatrului de Comedie

Ce sanse mai mare, azi, umorul de calitate sa sparga zidul suselor comerciale, pentru a ajunge la public?
- Sansa umorului de calitate este in teatru. O concurenta reala, cu alt tip de umor, nu exista! Din pacate. Am tot respectul pentru Garcea si ai lui. Ei isi scriu textele, ei le interpreteaza, asta vrea publicul, asta are. Dar daca cineva vrea sa aiba si umor de calitate, poate sa vina la teatru si chiar poate sa-l vada.
- Intre scheciul social, erotic, politic, care credeti ca ar mai avea cea mai mare priza la public?
- Astazi nu prea mai gasim scheci politic. Nu exista nici cabaret politic. Nu prea se scrie. Nu prea se scrie nici in televiziuni, pentru marii nostri actori, precum Gheorghe Dinica, Horatiu Malaele, Marin Moraru, Radu Beligan. Sunt convins ca daca s-ar scrie, ar avea succes. Sigur, s-ar putea face si seriale tv de comedie...
- Daca ati fi pentru o zi ministrul Culturii, care ar fi primul lucru pe care l-ati intreprinde?
-Mi-as da demisia a doua zi. Fiindca, spun eu, trebuie omul potrivit la locul potrivit. Or, asa ceva ar fi un lucru care, cred, m-ar depasi. Simt ca nu mi-as gasi locul acolo. Nu acolo ar fi scaunul potrivit pentru mine.
- Dar scaunul de la masa de scris? Cartea "Dramele adolescentilor", semnata George Mihaita, nu pare rezultatul unui capriciu de timp liber...
- Fireste ca nu. Mai presus de toate, pentru a persevera la masa de lucru trebuie sa intri intr-o anumita stare. Pot spune ca am pornit aceasta carte de la o scrisoare de acum 25 de ani, ravasitoare ca un strigat de ajutor. "Vreau sa ma asculte cineva", imi scria cu disperare un pusti. Or, asta vor, de fapt, toti adolescentii care mi s-au destainuit. Si de aceea am vrut sa fac din "Dramele adolescentilor" cartea de suflet a starii adolescentine in impas. Intr-un fel, s-ar zice ca eu n-am facut altceva decat sa public niste scrisori pe care le-am primit in timp. Adevarul este ca ele, intrebarile din scrisorile astea, existau in mine. Cautand raspunsul care sa readuca speranta, le-am trait si eu. Le-am respirat emotiile, nevoia de certitudini, de adevar, de repere solide.
- Sunt oarecum diferite dramele tinerilor de azi fata de cele traite de generatia dumneavoastra, sa zicem?
- Da si nu. Si generatia mea a avut dramele, chiar tragediile ei. Si nu putine. Au existat derute, intrebari chinuitoare si lipsa de comunicare si atunci. Ce ar fi diferit la tinerii de astazi? Am mers foarte mult prin tara, am stat de vorba cu tinerii din licee, incercand sa ma lamuresc eu insumi. Si cred ca diferit ar fi faptul ca aceste drame adolescentine s-au inmultit si s-au acutizat. Cei mari ii asculta tot mai putin pe cei mici. Parintii nu-si mai gasesc timp sa stea de vorba, deschis, cu copiii lor. "Eu consider ca sunt unic si ciudat, imi scria un baiat de 19 ani. Nici o sugestie din partea parintilor. Acestia nu au stiut sa-mi ofere prea multe si nu au incercat sa afle nici macar ceea ce gandesc sau ce ma framanta. Acum ar fi foarte greu, daca nu imposibil, sa mai afle ceva de la mine. Intr-o singura fraza, as putea spune ca m-am inchis intr-un univers propriu, in care nu poate avea acces decat o singura persoana: cea care ma va iubi si pe care o voi iubi". Spune totul despre aceasta criza de comunicare, nu credeti?
- Cu alte cuvinte, exista, azi, o falie intre generatii mai grava decat am fi dispusi sa recunoastem?! Care ar fi "ingredientele" agravante? Dar cauzele generatoare de ruptura comunicationala?
- Nu trebuie sa cautam prea departe si prea mult pentru a le descoperi. Sunt la lumina zilei. Si este vorba despre lipsa banilor, bautura in exces, drogurile ca "evadare" din cotidian. Sunt problemele curente din familiile dezorganizate, cu parinti care au renuntat sa mai ia viata in piept. Asa se face ca aceia care sufera cel mai mult sunt cei mici. Iar lucrul cel mai agravant si periculos este insasi lipsa de comunicare. Asta si duce nu numai la consumul de droguri, dar si la sinucidere, izolare si chiar infractiuni penale, de la varste tot mai mici. In scrisorile lor SOS, pustii se intrebau si ma intrebau "de ce se pune cea mai mare baza pe ajutorarea handicapatilor si nu se gandesc ca si noi, cei "sanatosi", avem, poate, un handicap?! Si chiar avem!"
- Si care ar fi handicapul, tratabil, al celor sanatosi?
- Incapacitatea de a fi intelesi.
- Cum e sa fii, ca actor, directorul unui teatru in care joaca numai actori mari?
- Atunci cand ti-au reusit, la viata ta, multe roluri, cand ai avut succes si cand ai in continuare, simti chiar o bucurie sa oferi si celorlalti din generozitatea pe care ai capatat-o de-a lungul anilor. De aceea si este aceasta functie, cum sa spun, neasteptat de relaxanta pentru mine. Sincer, nu credeam ca o functie de conducere poate fi si relaxanta. Nu-mi ia mai mult timp decat mi-as dori. Atunci cand faci ceva cu pasiune, orice problema se poate rezolva cu usurinta. Iar cand mai sunt si bani, e si mai bine. Fara cei vreo 6-7 miliarde de lei nu am fi putut transforma un bar oropsit intr-o bijuterie de sala de spectacol, cu 100 de locuri. Am mai avut, ce-i drept, cam 10-12 miliarde de lei si pentru sala mare. Cand nu ai bani, degeaba te zbati, degeaba faci proiecte. De la bani decurg toate. Daca vrei sa faci ceva ca lumea si ai bani, proiectele bune nu raman doar pe hartie. De pilda, noi am avut, din fericire, pentru "A 12-a noapte", care s-a si bucurat de mare succes. Tudor Chirila, Emilia Popescu, Stefan Banica Jr., Valentin Teodosiu au avut roluri excelente si le joaca foarte bine. De mult nu se mai vazuse la Teatrul de Comedie coada la bilete. E usor sa fii director, credeti-ma, cand ai in jurul tau o trupa extraordinara, cum are Teatrul de Comedie. Ca director, incerc sa impun, cu generozitate, daca vreti, asa cum m-au invatat marii actori ai acestui teatru, care acum nu mai sunt activi sau nu mai sunt, fizic, printre noi. De fapt, caut sa duc mai departe spiritul de echipa realizat de cei de dinaintea noastra.
- Actorul roman o duce mai bine azi decat ieri?
- Un coleg mai tanar mi-a marturisit de curand ca, pentru a nu se culca cu burta goala, si-a calcat pe inima si s-a dus la "vecinul de sus" ca sa ia, imprumut, un kil de cartofi. Sa judece fiecare, pornind de la aceasta intamplare, minora dupa unii, daca actorul roman o duce sau nu mai bine decat in trecut.
- Vara care va veni le va limpezi pe toate? Eventual, cu o vacanta bine meritata pe litoralul romanesc al Marii Negre?
- Vacanta la mare rezolva, adesea de la sine, multe ofuri si dureri. O vreme, locul ideal mi se parea Costinestiul. De cand am si un copil mic, ma trag mai spre liniste. La 2 Mai gasesc acum locul ideal pentru vacanta.