Stilul interbelic - din nou la moda

"Arhitectul ar trebui sa creeze un proiect decent, in urma unui dialog stabilit cu clientul, astfel incat acel proiect sa se inscrie corect in spatiul pe care urmeaza sa-l ocupe intr-un oras, intr-un

"Arhitectul ar trebui sa creeze un proiect decent, in urma unui dialog stabilit cu clientul, astfel incat acel proiect sa se inscrie corect in spatiul pe care urmeaza sa-l ocupe intr-un oras, intr-un sat sau chiar pe camp", ne spune dl. Alexandru Beldiman. Arhitectul ne-a explicat, pe baza a doua exemple, ce trebuie sa aiba o cladire de birouri sau o locuinta ca sa arate bine. Iata, deci, ce minuni face un bun plan arhitectural! Otel, sticla si caldura umana Un sediu de companie, situat in Piata Victoriei, este un exemplu fericit. De ce? "Are o volumetrie frumoasa, curata si foarte simpla. Se inscrie intr-o traditie a arhitecturii moderne. As face chiar o paralela intre aceasta cladire si blocul Malaxa de pe Bd. Magheru, care pentru arhitectii romani a reprezentat mult timp un reper. Din pacate, acesta a fost uratit de aparitia neinspirata a unor tamplarii din plastic". (Blocul Malaxa este lucrarea lui Horia Creanga, nepotul lui Ion Creanga, considerat cel mai important arhitect modern roman din perioada interbelica). "Revenind la exemplul nostru, foarte subtil tratat e acel perete din sticla care da in bulevardul Lascar Catargiu. Dimensiunea orizontala e bine marcata, chiar daca e de o maxima subtilitate. Acelor elemente profilate de aluminiu li se contrapune un plin puternic in capat. De mare efect e si felul in care e rezolvata intrarea, cu acel vestibul realizat din lemn (pentru incalzirea atmosferei), cu copertina metalica deasupra. In ce priveste interioarele, interesant e felul in care au fost rezolvate spatiile care permit compartimentari de diferite dimensiuni, ceea ce e un lucru important pentru un imobil care a fost conceput pentru a fi inchiriat. Detaliile sunt rafinate, cu niste plafoane in care se pot incastra pereti verticali, fara ca sa fie stricat ceva din ordinea plafonului. Transparenta din interiorul cladirii, asigurata de peretii din sticla, e de mare efect pentru spectacolul strazii. In opozitie cu alti pereti din sticla, reflectorizanti sau de alt fel, e infinit mai simpatic pentru trecatori sa vada animatia din interior si nu un zid trist si opac. O cladire reusita, dar si bine executata, construita din materiale absolut obisnuite: otel, sticla, beton. Interesant e doar modul in care au fost puse in opera". Un pachebot care pluteste in Timisoara "Avem de-a face din nou, ca si in primul exemplu, cu un subtil dialog in timp cu arhitectura romaneasca interbelica. Ce e foarte frumos la aceasta casa? Acea formula cu un bazin la intrare, peste care casa pare ca pluteste si care se continua in spate cu o piscina. Nu e altceva decat o trimitere la un model vehiculat in perioada anilor '20 -'30. E vorba de pachebot. Estetica pachebotului a fost foarte laudata de specialistii vremii (apare in celebra carte a epocii a lui Mathyla Ghika "Le nombre d'or", intr-un pasaj despre modernitatea formelor, unde pachebotul este pus ca prototip). Acest element a fost folosit si in proiectul vechi al blocului Athenee Palace. Din pacate, astazi nu mai poate fi "citit" asa cum a fost conceput. Cand te uitai din anumite unghiuri, aveai impresia ca e o nava care pluteste pe mare. In exemplul nostru, dimensiunea orizontala este marcata prin aceasta priza de ferestre a corpului din partea dreapta a intrarii. Si aici avem sugerat un etaj retras. Elementele orizontale se imbina superb, de asemenea si partea superioara (cu acea priza de ferestre) care se termina cu o parte mai inalta, pe doua niveluri, in spatele careia se afla livingul. Rezumand, avem de-a face cu o simplitate atent studiata. Pentru ochiul neavizat, poate parea un lucru repede facut, dar totul este extrem de subtil si are acel incontestabil "savoir-faire".