Stângăcia lui Bush şi vidul de putere

Preşedintele Bush s-a adresat poporului american în legătură cu criza financiară abia miercuri seara şi aproape tot ce a avut de spus este că se teme. Nu a existat o recunoaştere a

Preşedintele Bush s-a adresat poporului american în legătură cu criza financiară abia miercuri seara şi aproape tot ce a avut de spus este că se teme.

Nu a existat o recunoaştere a şocantului eşec al guvernului de a regla piaţa sau a faptului că ţara nu îşi mai poate permite alte reduceri de taxe pentru bogaţi sau războaie care aruncă bugetul în aer.

Înţelegem de ce preşedintele nu a fost dornic să se adreseze naţiunii, atât timp cât desconsiderarea sa pentru reglementarea pieţei este o cauză importantă a actualului haos. Dar ar fi putut oferi mai mult decât un avertisment privind piaţa creditelor, făcut cu un calm sinistru.

Dată fiind prestaţia şocant de slabă a lui Bush, singurii care puteau veni cu o soluţie erau cei doi oameni care se luptă să îi ia locul. Până acum, nici John McCain şi nici Barack Obama nu dau dovadă că sunt capabili să conducă.

McCain se descurcă semnificativ mai greu decât Obama. El pretinde că economia e puternică, în ciuda problemelor cu care se confruntă sute de mii de americani care şi-au pierdut deja locuinţele. A cerut o comisie pentru a studia cauzele crizei, ca şi cum ar fi un mister ce trebuie rezolvat. S-a transformat într-un populist, o poziţie în conflict cu cariera sa, care a început “ca soldat în revoluţia lui Reagan”. McCain nu a vorbit deloc despre întărirea reglementării pieţei şi nu s-a urnit din decizia sa de menţinere a reducerilor de taxe ale lui Bush pentru cei bogaţi. 

Obama a fost mai clar în privinţa magnitudinii şi cauzelor crizei. El cere reglementarea industriei financiare şi recunoaşte că bogaţii trebuie să plătească taxe mai mari, deoarece, în caz contrar, America nu va ieşi niciodată din prăpastia financiară. Dar cum face adesea, Obama a oferit reţete şi s-a oprit aici.

Nu ştim dacă McCain sau Obama ar face treabă bună la Washington. Dar ideea lui McCain de a amâna dezbaterea directă a fost un alt gest extrem din partea unui candidat înclinat spre astfel de gesturi. Naţiunea are nevoie să audă ce au de spus Obama şi McCain şi să înţeleagă cine este pregătit să conducă.

Material preluat din „International herald tribune“,
26 septembrie 2008