Rusia si Ucraina, parteneri de mare insemnatate pentru NATO

Ministrii de externe ai NATO au avut, vineri, o zi plina, evenimentul cel mai spectaculos fiind, fara indoiala, reuniunea Consiliului Permanent Comun NATO-Rusia, in cadrul careia s-au intalnit cu

Ministrii de externe ai NATO au avut, vineri, o zi plina, evenimentul cel mai spectaculos fiind, fara indoiala, reuniunea Consiliului Permanent Comun NATO-Rusia, in cadrul careia s-au intalnit cu omologul lor rus, Igor Ivanov. Spectaculos pentru ca reuniunea a pecetluit hotararea de a da parteneriatului ruso-atlantic un continut si o identitate noua, care sa prevada cooperare si consultari comune, decizii comune si actiune comuna. Formula 19+1 urmeaza a fi inlocuita prin formula 20, care sa exprime aceasta noua calitate, in conformitate cu ideile expuse acum cateva saptamani de premierul britanic Tony Blair. Sigur, crearea mecanismelor noi de consultari, decizii si actiune comuna nu este o treaba simpla, ea necesita ceva timp, ministrii exprimandu-si speranta ca aceste mecanisme vor fi puse la punct in decurs de cateva luni, pana la viitoarea reuniune, care va avea loc in Islanda, la Reykjavik, in mai 2002. Aria cooperarii va fi foarte larga, de la lupta contra terorismului - fireste! - pana la gestionarea crizelor, neproliferarea si controlul armamentelor, apararea impotriva rachetelor folosibile pe teatrele de operatii - o chestiune delicata fiind cea a dreptului de veto. In conferinta sa de presa comuna cu Ivanov (si cu ministrul de Externe al Belgiei, Louis Michel), secretarul general al NATO, lordul Robertson, a tinut sa precizeze: "Nici noi, nici Rusia nu abandonam principiile si prerogativele noastre. Nimeni nu poate recurge la veto in ce priveste deciziile aliantei. Si nici NATO nu se poate opune dreptului Rusiei de a adopta decizii independente". Numai ca deciziile comune urmeaza a fi luate prin consens, asa ca, pana la urma, tot la un fel de veto se ajunge. Oricum, aria problemelor de interes comun nu include extinderea NATO, desi Rusia, cu gandul mai ales la tarile baltice, sustine, in continuare, ca aceasta extindere e inutila. In ultima instanta, ea va trebui sa se resemneze cu aceasta idee, desi ar putea pretinde anumite asigurari si concesii. Dincolo de aceasta insa, lordul Robertson are, fara doar si poate, dreptate atunci cand afirma ca hotararile adoptate, vineri, impreuna cu Ivanov, reprezinta "un important pas inainte in completarea viziunii NATO de a da forma unei securitati reale alaturi de partenerii sai". O insemnatate deosebita pentru NATO prezinta si relatiile cu Ucraina, tara a carei independenta si prosperitate "sunt esentiale pentru securitatea si stabilitatea Europei", pentru a-l cita pe lordul Robertson. Declaratia adoptata la incheierea intalnirii ministrilor de Externe ai "celor 19" cu seful diplomatiei ucrainene, Anatoli Zlenko, s-a facut ecoul satisfactiei fata de sprijinul acordat de Ucraina luptei impotriva terorismului, reiterand, in acelasi timp, "sustinerea rolului Ucrainei in intarirea cooperarii regionale, promovarii stabilitatii si securitatii in spatiul euroatlantic si statornicirii de relatii ale bunei-vecinatati". Motive in plus pentru ca si Romania sa stabileasca, la randul ei, raporturi cat mai bune cu vecinul de la Rasarit, ca si cu Rusia, care, iata, revine spectaculos pe arena mondiala, unde este chemata sa joace un rol pe masura imensului sau potential.