Romania - steluta americana sau europeana?

Orice intalnire la nivel inalt romano-americana a fost pentru romani, inca din vremea lui Ceausescu, un eveniment exceptional. Dupa Revolutia din '89, ani de zile noua putere de la Bucuresti a dorit o

Orice intalnire la nivel inalt romano-americana a fost pentru romani, inca din vremea lui Ceausescu, un eveniment exceptional. Dupa Revolutia din '89, ani de zile noua putere de la Bucuresti a dorit o intalnire cu presedintele american. Pentru opinia publica din Romania, aceasta ar fi fost un certificat de calitate, de trecere in mod real spre democratie. In momentele grele pentru tara, de la inceputul anilor '90, presedintele Ion Iliescu il urmarea pe culoarele de la sediul ONU din New York pe presedintele George Bush-tatal, pentru a i se prezenta. O vizita de lucru la Casa Alba a fost insa posibila abia peste cativa ani. Un presedinte american nu a sosit la Bucuresti decat in iulie '97. Atunci, Bill Clinton i-a consolat pe romani, care isi pusesera toate sperantele in admiterea tarii lor in NATO, la Madrid, pentru faptul ca au fost respinsi. Dupa 11 septembrie 2001 si raspunsul prompt al Romaniei in razboiul antiterorist, alaturi de Statele Unite, dinamica relatiilor romano-americane a suferit schimbari fundamentale. In doi ani, presedintele si premierul de la Bucuresti s-au intalnit de doua ori cu presedintele Statelor Unite. Ultima vizita a presedintelui Iliescu la Washington a fost semnificativa. El a fost primit cu toate onorurile la Casa Alba de George Bush - fiul. Cei doi, stand de aceasta data comod, pe fotolii, au stabilit ca relatiile romano-americane nu au fost niciodata mai bune. George Bush, la fel ca si Donald Rumsfeld si Colin Powell, au multumit Romaniei pentru sprijinul acordat in razboiul antiterorist si au felicitat-o pentru progresele obtinute pe calea reformelor democratice si economice. Desigur ca in discutie au aparut si unele aspecte negative, asa cum este fenomenul coruptiei. Dar, in nici un caz, nu acesta a fost subiectul central al intrevederii. La Bucuresti, dintr-un reflex balcanic, se soptea ca Bush i-ar inmana lui Iliescu si o lista cu indezirabilii din guvernul de la Bucuresti, plus inlocuitorii acestora. Nimic mai fals. America nu lucreaza intr-o tara ca Romania cu persoane, ci cu principii si fenomene. Dupa strangerea de mana din Biroul Oval, presedintele Iliescu s-a urcat in avion si a plecat spre Europa. Astfel, vizita sa in America a fost strict un mesaj politic, un simbol. Trebuie spus ca, oricum, acest lucru reprezinta pentru Romania foarte mult. America, singura superputere a lumii, angajata in acest moment in doua razboaie fierbinti - Afganistan si Irak, si intr-un razboi global cu terorismul, a gasit timp sa se intalneasca cu reprezentantii Romaniei, asa cum a facut si cu reprezentantii altor state, din ceea ce americanii numesc "noua Europa". Faptul ca, poate, tocmai razboiul global in care este implicata America a facut posibila aceasta aplecare spre estul Europei, nu are relevanta acum. Important este ca la Casa Alba, la Departamentul de Stat, la Pentagon, primii oameni ai Americii au avut cuvinte de lauda si multumire pentru Romania. Iar acest lucru se intampla dupa ce, anul trecut, la Praga, tot America a avut cuvantul hotarator in admiterea Romaniei in NATO, garantandu-se astfel securitatea si independenta tarii la un nivel niciodata atins in intreaga noastra istorie. In acelasi timp insa, trebuie spus ca America nu este preocupata acum sa treaca relatiile cu Romania de la nivelul mesajului politic, al simbolurilor, la cel pragmatic, solid, bazat pe dezvoltarea economica. America acorda Romaniei intregul sau sprijin politic. America doreste in mod real Romania in Uniunea Europeana. America nu doreste insa sa se implice mai mult in Romania. Probabil ca, in privinta Bucurestiului, Washingtonul are o gandire simpla si eficienta: influenta politica dominanta asupra Romaniei ramane americana, iar dezvoltarea economica - pana la urma esentiala pentru orice stat modern - ramane in sarcina Romaniei cu sprijinul Uniunii Europene. Astazi, in 2003, Romania sta cel mai rau tocmai la capitolul economic. Urmeaza un an politic dificil: alegerile combinate cu incheierea negocierilor cu Uniunea Europeana. De aceea, Romania are nevoie de ceva mai mult decat simboluri si mesaje politice. Companiile americane, bine venite oriunde in lume - chiar si in orgolioasa Franta sau sobra Germanie -, ar fi mai mult decat bine venite in peisajul secetos al economiei romanesti. Or, din o mie de motive, declicul politico-economic necesar americanilor pentru a ridica economic tara noastra inca nu s-a produs. Desigur ca se poate vorbi despre coruptia, birocratia sau incompetenta functionarilor de la Bucuresti. America este insa atat de puternica, incat, daca ar dori cu adevarat ar farama imediat aceste bariere. Dupa al doilea razboi mondial, America singura a ridicat Europa de Vest si Japonia. Mai tarziu, a ridicat Coreea de Sud si intreaga zona Asia-Pacific. Cum s-ar putea impiedica cu adevarat America de cativa corupti de la Bucuresti? De altfel, Uniunea Europeana, mai putin puternica decat Statele Unite, reuseste deja mult mai mult in materie de investitii si comert cu Romania. Plus miliardul de euro anual ajutor pentru dezvoltare. Relatia cu America trebuie luata la Bucuresti ca atare. Tinand seama de statutul sau planetar, America a acordat deja un sprijin semnificativ Romaniei. In acelasi timp insa, Romania trebuie sa ramana permanent constienta de locul unde-i asezata pe harta si sa priveasca cu atentie spre cei care-i pot garanta nu doar securitatea militara, ci si prosperitatea economica. America nu este pregatita astazi sa integreze Romania. Nu exista nici o sansa sa transformam tara noastra, fie si simbolic, in al 51-lea stat american, plus districtul Columbiei. In schimb, exista o sansa mare ca intr-un interval de timp foarte scurt Romania sa devina al 26-lea sau 27-lea stat al Uniunii Europene.