Propunerile franco-germane de conducere bicefala a UE provoaca reactii contradictorii

Propunerile franco-germane de creare a unei duble presedintii pentru viitoarea Uniune Europeana (UE) extinsa s-au impus rapid ca un element principal de dezbatere in legatura cu reforma institutiilor

Propunerile franco-germane de creare a unei duble presedintii pentru viitoarea Uniune Europeana (UE) extinsa s-au impus rapid ca un element principal de dezbatere in legatura cu reforma institutiilor inca de miercuri, generand reactii contradictorii, neliniste printre suporterii unei integrari mai apropiate si perspective sumbre asupra unor posibile rivalitati institutionale comunitare. Partizanii acordarii unei mai mari puteri statelor membre, inclusiv Marea Britanie, au salutat propunerea care are in vedere crearea unei noi functii puternice de presedinte al Consiliului European, ales dintre sefii de stat si de guvern comunitari pentru o perioada de pana la cinci ani, cu rolul de a conduce summiturile UE si de a reprezenta Uniunea pe scena mondiala. Celalalt presedinte, al Comisiei Europene, ar urma sa fie ales de Parlamentul European si ar gestiona interesul comunitar. Joschka Fischer nu e de acord cu seful sau Germania, care impartaseste preferinta multor state membre mici pentru o Europa federala, a acceptat ideea unei presedintii a Consiliului doar dupa ce Franta a acceptat consolidarea functiei presedintelui Comisiei prin alegerea sa directa de catre Parlament. Totusi, chiar in cadrul cuplului care a facut propunerea, ministrul german de externe, Joschka Fischer, reprezentant al Partidului Verzilor in coalitia guvernului de la Berlin si un inversunat federalist, si-a exprimat dezamagirea fata de acordul convenit la Paris de catre seful sau, cancelarul social-democrat Gerhard Schroeder, precizand ca l-a acceptat doar pentru mentinerea unitatii franco-germane in cadrul dezbaterii privind viitorul Europei. Numeroase detalii ale proiectului raman deocamdata la nivel de schita, membrii Conventiei asteapta cu nerabdare planul mai detaliat al propunerii transmise miercuri seara de Jacques Chirac si Gerhard Schroeder, statele membre mici au evocat posibilitatea generarii de confuzie generala pe care ar aduce-o conducerea bicefala in cadrul unei Uniuni extinse pana la 30 de membri. Olanda, impotriva unui presedinte ales dintre sefii de stat si de guvern "Suntem in favoarea ideii ca presedintele Comisiei sa fie ales de Parlamentul European, dar impotriva celei de a avea un alt presedinte ales dintre sefii de stat si de guvern", a declarat Ministerul de Externe al Olandei, exemplificand rezerva sa prin problemele ce ar putea aparea in cazul in care un lider de guvern ales presedinte al Consiliului s-ar confrunta in propria tara cu o cadere a executivului pe care il conduce. Tot statele mici se tem ca un mandat pe termen lung la functia de presedinte al Consiliului ar ajunge sub controlul statelor comunitare mai mari, rapindu-le primelor posibilitatea de a ajunge sa gestioneze UE asa cum au acum mai usor posibilitatea in cadrul sistemului semestrial prin rotatie. Fara sa respinga in principiu propunerile franco-germane, primul-ministru al Luxemburgului, Jean-Claude Junker, a subliniat riscul aparitiei unei "competitii" intre presedintele Comisiei si cel al Consiliului. Omologul sau grec, Costas Simitis, a carui tara asigura in prezent presedintia UE, a cerut "o clarificare" a propunerilor, intreband "care vor fi responsabilitatile presedintelui Consiliului, cum va coopera cu presedintele executivului comunitar si ce se va intampla in cazul aparitiei unor divergente intre cei doi". Nu toate tarile membre mici se opun insa ideii desemnarii pe termen mai lung a unui presedinte al Consiliului European. Premierul danez, Anders Fogh Rasmussen, a anuntat ca sustine propunerea, dar - ca potential candidat la acest post dupa prestatia deosebita a mandatului sau la presedintia UE din semestrul anterior - el a mai sugerat ca functia sa urmeze un princpiu de rotatie la fiecare cinci ani intre reprezentantii tarilor mici, mijlocii si mari din Uniune, pentru a preveni monopolizarea conducerii de catre marile puteri. In randul viitoarelor zece noi state membre care urmeaza sa adere la Uniune din 2004, reactiile au fost mai degraba rezervate sau contra propunerilor tandemului Chirac-Schroeder. Polonia a primit cu surprindere ideea dublei presedintii, calificand-o ca pe o schimbare de pozitie, mai ales din partea Germaniei. Ministrul polonez al integrarii a precizat ca se ridica numeroase semne de intrebare in legatura cu relatiile dintre cei doi viitori presedinti si repartizarea exacta a competentelor fiecaruia.