PROFESORII LA TABLA - Leul "greu"? De acord! De ce nu si invatamantul "greu"?

Ca sa parem seriosi si sa castigam credibilitatea pe piata europeana, am taiat cu foarfecele patru zerouri de la coada leului, lasandu-l sa-si fluture puternic si mandru doar coama. De ce nu procedam

Ca sa parem seriosi si sa castigam credibilitatea pe piata europeana, am taiat cu foarfecele patru zerouri de la coada leului, lasandu-l sa-si fluture puternic si mandru doar coama. De ce nu procedam astfel si cu invatamantul, taindu-i cele patru zerouri ale rusinii, care l-au coborat vertiginos ca esenta si performante dupa 1990 pe scara valorii mondiale, de la locul 7, in 1972, pe locul 38, in 1998, dupa statisticile UNESCO? Primul ar fi zeroul salariului de mizerie, al lipsei de respect fata de aceasta profesiune socotita "neproductiva" ca si in vremea comunismului. Doar salariile profilor universitari (de obicei, promovati sau promovabili politic) se apropie, oarecum, de cele ale parlamentarilor si ne amintesc vag de Occident, ar putea fi atractioase pentru unele reale valori profesionale. In cei 15 ani ai asa-zisei "reforme" nu s-a indeplinit mai nimic din tot ce se promisese pentru impunerea constitutionala a invatamantului ca prioritate nationala, la fel cum s-a intamplat cu sanatatea si cultura, aflate intr-un declin prea vizibil pentru a fi comentat. Invocarea fatalista si pasata de la un guvern la altul (indiferent de culoarea politica) a grumazului tarii greu apasat de imensele obligatii financiare fata de FMI si integrarea cu peripetii si emotii in comuniunea europeana au ajuns un slogan care nu mai convinge pe nimeni, deoarece ne demasca neputinta de a ne autoorganiza cu intelepciune si pricepere si a ne autoevalua cu realism si demnitate. Al doilea zero ar fi organigramele fanteziste si catastrofale ale ministerului, aproape anual concepute de niste capete misterioase, care habar n-au de necesitatile specifice ale invatamantului, tulbura apele si faramiteaza continuitatea sistemului de invatamant, programele scolare etern fluctuante, supraincarcate, neconcordante, in buna masura copiate din ratiuni globalisto-mondialiste dupa modele straine prea putin adecvate realitatilor nationale si concretizate in sute si sute de manuale alternative somptuoase, scumpe, prost sistematizate si scrise, cu informatii ce se bat cap in cap si nu rareori (mai ales cele de istoria patriei sau istoria literaturii romane) prezentandu-ne tara si cultura in mod fals si cu un complex nejustificat de inferioritate si autoculpabilizare. Toata aceasta entropie didactica, numita de intreaga presa si opinie publica cu termenul generic de "brambureala", zapaceste pe profesori si elevi si motiveaza rezultatele tot mai slabe ale invatamantului de cultura generala, sufocat de experimente ridicole si simulari inutile. Al treilea zero ar fi personalul didactic tot mai subtiat cantitativ si calitativ, tot mai lipsit de vocatie, competenta si daruire, incapabil la nivel national sa dea intrupare utopiei ministrului Miclea de a se atinge in timpul unei formule ministeriale, care, in medie, dureaza, in tara noastra, un an si jumatate (9 ministri in 15 ani de reforma, fiecare cu oamenii preferati si cu pornirile orgolioase de distrugere si reconstructie in acest rastimp-record), a celor mai inalte standarde de calitate, pe care doar un specialist in hipnologie ca d-sa il crede realizabil, sugestionand fortele paranormale ale natiunii si resursele economice ale tarii inghitite lacom si ingrijorator de rapid de lacuste atat dinlauntru, cat si din afara. Ultimul zero, dar nu cel din urma, il reprezinta cvasiabsenta preocuparii pentru educatie a unui minister dator sa ridice nu numai starea intelectuala, dar si pe cea moral-civica a natiunii. In care tara a lumii in afara de Romania un minister care se intituleaza "minister al educatiei" nu prevede in actuala organigrama macar un serviciu specializat de educatie? (in 1972 exista o directie a educatiei, cu patru servicii diferentiate si 36 de salariati!). Si ne mai plangem, neputinciosi, de indisciplina, libertinism, sexualism precoce si perversiuni, de violenta, consum de droguri, abandon scolar, alcoolism, infractionalitate, precum prostuta lui Creanga, cea cu drobul de sare deasupra capului copilului. Exista si un director general prin minister cu nume de rau ardelean care cere umile scuze elevilor ca li se incalca drepturile inalienabile propunandu-li-se uniforma, decenta si alte "obligatii" pe care legislatorii nici macar nu concep sa le astearna alaturi de atotsuveranele "drepturi ale copilului". De ce fetele sa nu-si arate in clasa nurii ombilicurilor goale si baietii sa nu bea si sa nu traga o tigara cu profii daca, aplicandu-se regulamente ceva mai stricte, li se calca pe bataturi drepturile, iar cei ce le incalca sunt dati pe mana avocatilor afectati acestor cazuri si risca, la o simpla reclamatie si o sumara judecata, sa fie dati afara din invatamant? De ce sa luam de la Occident numai formele aberante si patologice ale unei libertati demagogice, dar si naravuri "bune", care nu lipsesc nici din SUA, nici din Franta si Anglia, precum politetea, expresia aleasa, tinuta corecta si chiar mult hulitul, la noi, patriotism, acea urma de mandrie care ne obliga sa nu fim niste maimutoi-cosmopoliti din cap pana in picioare, mult agreati de "elitisti" din presa tabloida si televiziune. Uram drum bun "leului tare" si tanjim dupa o reforma echivalenta si in invatamant, bazata pe moneda forte a cultivarii virtutilor nationale in buna fratie cu o inalta constiinta comunitara europeana, care ne-ar pune intr-o alta lumina si ne-ar da un alt statut si prestigiu international.
Prof. dr. Tudor OPRIS,
Bucuresti