Presedintia Romaniei la OSCE - o investitie profitabila

Colin Powell, Igor Ivanov, Hubert Vedrine, Joschka Fischer, reprezentanti a 55 de state in total, au venit la Bucuresti pentru reuniunea Consiliului ministerial al OSCE. Un eveniment datorat

Colin Powell, Igor Ivanov, Hubert Vedrine, Joschka Fischer, reprezentanti a 55 de state in total, au venit la Bucuresti pentru reuniunea Consiliului ministerial al OSCE. Un eveniment datorat presedintiei Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa detinuta in 2001 de Romania. In 1999, la Istanbul, Bucurestiul primea un cadou tarziu din partea administratiei Clinton: presedintia OSCE - singura organizatie din lume unde americanii si rusii isi pun interesele fata in fata la aceeasi masa. Adesea, aceste interese sunt divergente. Pentru Romania in tranzitie, situatia nu era deloc simpla. Interesul major al Bucurestiului se afla in spatiul euroatlantic. In acelasi timp insa, relatia cu Rusia este una de maxima importanta. Administratia Bush, instalata la Casa Alba la inceputul anului, a avut, cel putin pana la 11 septembrie, o abordare mult mai dura a relatiei cu Moscova, sensibil diferita de cea a fostei administratii Clinton. In calitate de presedinte al OSCE, Romania trebuia sa dovedeasca impartialitate si echilibru de o parte si de alta, avandu-si in acelasi timp in vedere interesul national. In numeroasele zone de conflict in care OSCE a fost chemat sa intervina - Macedonia, Kosovo, Cecenia, Nagorno Karabah si chiar Transnistria - Romania a trebuit sa asigure armonizarea pozitiilor intre spatiul euroatlantic si cel ex-sovietic. Operatiune cu atat mai dificila cu cat la nivelul OSCE nu prea existau progrese. Precedenta presedintie a organizatiei detinuta de Austria nu a fost deloc un succes, tinand seama ca Viena a fost practic izolata de Uniunea Europeana, Israel si Statele Unite dupa cooptarea in Guvern a partidului de extrema dreapta al lui Joerg Haider. Presedintia OSCE este o functie de mare prestigiu, pentru care exista intotdeauna numeroase oferte. Polonia, Cehia, Ungaria - tari admise in NATO in '97, au avut si ele parte de aceasta demnitate. Tari foarte bogate, precum Norvegia sau Austria, au tinut si ele sa se afle in aceasta pozitie. Daca in general tarile occidentale nu au probleme in exercitarea presedintiei OSCE - chiar si in cazul unui esec precum a fost cazul Austriei - pentru o tara ca Romania o asemenea functie are un grad ridicat de risc. Pentru Romania un esec in presedintia OSCE ar fi avut consecinte nefaste pentru sansele de integrare euroatlantica. Acum putem rasufla usurati: la capatul mandatului, la conferinta de la Bucuresti, Germania, Marea Britanie, SUA si Rusia au avut numai cuvinte de lauda pentru presedintia Romaniei. Ministrul roman de Externe, Mircea Geoana, cel care a detinut oficial presedintia in exercitiu, a batut toate recordurile in materie de activitate diplomatica. El a parcurs sute de mii de kilometri in tot spatiul celor 55 de state ale OSCE. S-a intalnit cu toti omologii sai, cu sefi de stat si de guvern, a trait pur si simplu prin avioane, plecand dis de dimineata de la Bucuresti spre Moscova, ajungand la pranz la Paris si seara in Kosovo. In ciuda bugetului sarac si a dotarilor tehnice precare, echipa diplomatilor romani arondata OSCE a reusit sa treaca cu bine un examen greu pentru Romania. Fie ca a fost vorba de Kosovo, de sudul Serbiei, de Macedonia, de razboiul impotriva terorismului, Romania a fost acolo unde a trebuit si cand a trebuit. Fara pretentii de stralucire - Romania nu e nici Germania, nici Franta, nici America - Bucurestiul a inscris presedintia OSCE intr-un regim de normalitate si eficienta. In multe dati cand s-a intalnit sub umbrela Organizatiei cu sefi de stat sau de guvern, Mircea Geoana a avut ocazia si a spus macar cateva vorbe si despre Romania. Datorita OSCE, personalitati precum Powell sau Ivanov s-au aflat pentru prima data la Bucuresti. Chiar daca au gustat doar o sarmaluta si un pahar de tuica si tot a fost un lucru important. Fara OSCE, secretarul Departamentului de stat, fostul general Colin Powell, nu ar fi aterizat curand in Romania. Nici n-ar fi avut de ce, doar militarii americani au baza la Burgas, in Bulgaria, si nu la Constanta... De acum incolo insa, de fiecare data cand va auzi cuvantul Romania, Powell isi va asocia in minte imaginea Bucurestiului, poate prea putin stralucitor in aceste zile, dar in orice caz capitala europeana a unei tari europene. Presedintia Romaniei la OSCE este de acum o investitie importanta a tarii noastre in planul politicii internationale. O investitie ale carei dividende ar putea incepe sa curga foarte curand.