Presedintia elena a Uniunii Europene - o misiune dificila pe timp de criza

De la 1 ianuarie 2003, Grecia a preluat de la Danemarca presedintia semestriala a Uniunii Europene, asumandu-si o misiune extrem de dificila. Actualul mandat al Atenei este, fara indoiala, cel mai

De la 1 ianuarie 2003, Grecia a preluat de la Danemarca presedintia semestriala a Uniunii Europene, asumandu-si o misiune extrem de dificila. Actualul mandat al Atenei este, fara indoiala, cel mai complicat din intreaga sa istorie "europeana" (Grecia face parte din familia europeana din 1981). Pe fundalul adancilor dezacorduri aparute intre membri UE pe marginea crizei irakiene, presedintia elena face mari eforturi pentru a asigura respectarea calendarului si obiectivelor prevazute pentru aceasta perioada, esentiala nu doar pentru finalizarea extinderii europene, ci si pentru buna functionare in viitor a Uniunii. In primul rand, trebuie accelerat procesul integrarii europene a celor zece state invitate sa adere la summitul de la Copenhaga. Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Estonia, Lituania, Letonia, Ciprul si Malta urmeaza sa semneze la 16 aprilie, la Atena, tratatele de preaderare. (Eforturile de unificare a Ciprului, sustinute de Grecia pana in ultimul moment, au esuat, astfel ca doar partea greceasca a insulei va intra in Uniunea Europeana.) In aceasta perioada, ar trebui definitivate ultimele pregatiri ale celor zece candidate pentru intrunirea criteriilor necesare aderarii; in acelasi timp, candidatura lor este examinata cu mare atentie de Parlamentul European, care trebuie sa-si dea avizul asupra primirii acestor tari in Uniune, inainte ca extinderea sa fie ratificata de fiecare tara membra a Uniunii in parte. Tot acum, presedintia elena este nevoita sa arbitreze in disputa aparuta intre membrii legislativului de la Strasbourg si Consiliul, deputatii reprosand liderilor europeni ca nu i-au consultat atunci cand au fixat limitele bugetare ale extinderii si ca au ignorat faptul ca, in definitiv, Parlamentul este cel care aproba bugetul comunitar. Orice agravare a acestei dispute ameninta sa intarzie calendarul extinderii, ceea ce presedintia elena a Uniunii nu poate permite. Grecia si-a propus, de asemenea, accelerarea negocierilor de aderare cu Romania si Bulgaria - cei doi candidati programati pentru admitere la 1 ianuarie 2007. Nici acest obiectiv nu este usor de indeplinit, tot din pricina disputelor pe marginea crizei irakiene. Presedintele Frantei, Jacques Chirac, a criticat vehement pozitia adoptata de guvernele de la Bucuresti si Sofia in criza irakiana si a sugerat ca aceasta "eroare" ar putea avea consecinte nefaste asupra aderarii lor la UE. Este nevoie de o mare abilitate diplomatica pentru a evita un asemenea deznodamant, si Atena s-a angajat cu toata convingerea in aceasta directie. O alta ambitie a oficialilor eleni este obtinerea unei invitatii de incepere a negocierilor de aderare la UE pentru Croatia. In afara extinderii, Grecia si-a mai propus o multime de obiective ambitioase pentru cele sase luni ale mandatului sau. Printre acestea se numara combaterea imigratiei ilegale si acordarea unor permise legale de munca in Uniunea Europeana pentru muncitorii sezonieri din afara spatiului Schengen, promovarea unei "politici sociale europene", care sa favorizeze crearea de locuri de munca, impulsionarea intreprinderilor mici si mijlocii la nivel comunitar, mai buna coordonare intre institutiile care conduc dezbaterile asupra viitorului Uniunii. Toate acestea risca sa fie intarziate din pricina razboiului din Irak, atentia Celor 15 fiind, in acest moment, deturnata de la problemele comunitare. Un alt obiectiv important al presedintiei elene - mai buna coordonare a partenerilor europeni in privinta politicii externe si de securitate - a fost spulberat din pricina conflictelor de interese aparute in ultima vreme intre sustinatorii pozitiei americane in Irak - Marea Britanie, Spania, Italia, in principal - pe de o parte, si Franta si Germania, de cealalta parte. In ciuda efoturilor sustinute ale Atenei, Cei 15 nu au reusit sa stabileasca o pozitie comuna in privinta razboiului din Irak.