Povestea ţiganului anticar rămas pe drumuri pentru că ţara noastră nu s-a aliniat legislaţiei europene

România a încălcat mai multe tratate internaţionale evacuând forţat sute de familii rome în toată ţara. Activiştii Amnesty International au tras, marţi, un semnal de alarmă amintind Guvernului că ţara noastră este obligată să îşi protejeze cetăţenii împotriva evacuării forţate chiar dacă ocupă fără acte o proprietate. Reprezentanţii organizaţiei au construit la Universitate „casa din cărţi de joc”, simbol al vulnerabilităţii comunităţilor rome.

Unul dintre cei afectaţi de evacuările forţate este Béla, un ţigan anticar care a prins gustul literaturii de la tatăl său şi care, până acum doi ani, locuia pe strada Coastei din Cluj. „Mă întreceam la citit cu tata. Normal că mai întâi le citea el şi apoi urmam eu. Eram mic, dar îmi plăceau cărţile. Am citit Tolstoi, Dostoievski, Gogol, Dickens, Zola”, povesteşte bărbatul. 

Cu mult timp înainte Béla locuia împreună cu familia într-un apartament cu patru camere, însă problemele financiare l-au obligat să îşi vândă casa şi să se mută în alta mult mai mică. 

„Am luat o cameră cu bucătărie în strada Coastei. Deşi m-am despărţit de soţie, iar copiii au crescut şi s-au risipit care încotro, eu am rămas în cămăruţa de pe Coastei. Am fost mulţumit. Nu am vrut să fac avere, am vrut doar să îmi câştig bucăţica de pâine. Vindeam cărţi şi din câştiguri reuşeam să îmi plătesc apa şi lumina”, povesteşte bărbatul.

Însă în 2010, chiar înainte de Crăciun, reprezentanţii municipalităţii au mers pe strada Coastei şi le-au cerut tuturor locuitorilor din zonă să completeze cereri pentru locuinţe sociale, întrucât cartierul urma să fie demolat în 24 de ore. Béla a completat cererea, dar aceasta nu i-a fost acceptată. A trecut ziua de graţie şi bărbatul nu a acceptat să îşi părăsească locuinţa.

„Casa mea a fost ultima pe care au pus buldozerul, pentru că eu n-am vrut să plec. Mi-au rămas în casă peste 1.500 de volume... acolo mi-au rămas o grămadă de cărţi şi treburi din astea vechi, de anticariat”, îşi aminteşte Béla.

După demolare, bărbatul a fost în stare de şoc şi a stat trei zile pe străzi rătăcind. „Făceam foc din scânduri şi erau -20 de grade. Apoi au venit autorităţile şi ne-au luat la Pata Rât. Au desenat un pătrat pe jos şi au spus: «Atât pământ ai». Au adus o basculă cu scânduri, le-au răsturnat acolo pe parcela de pământ şi cu asta... basta”, povesteşte Béla. L-a ajutat băiatul care acum e în Italia la muncă să îşi construiască o baracă, însă aceasta încă nu are podea şi nu e izolată, de aceea iarna doarme în adăposturile pentru persoanele nevoiaşe.

Cazul lui Béla nu este izolat

Activiştii au cerut Guvernului să reglementeze situaţia locuinţelor informale, având în vedere că cei mai mulţi romi nu sunt proprietarii terenurilor pe care şi-au înjghebat locuinţele şi că riscă să fie evacuaţi, uneori chiar în mijlocul iernii. 

„România este stat parte la o serie de tratate internaţionale şi regionale privind drepturile omului, care garantează protecţia împotriva evacuărilor forţate şi dreptul la o locuire adecvată şi drepturile asociate tuturor persoanelor, fără discriminare”, au amintit activiştii Amnesty, arătând că printre aceste tratate se numără şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Carta Socială Europeană modificată.

În baza acestor tratate, România are obligaţia de a asigura respectarea în întreaga ţară a dreptului la o locuire adecvată, inclusiv dreptul la protecţie împotriva evacuărilor forţate. Protestatarii spun că prevederile acestor tratate au fost transpuse inadecvat în legislaţia românească, întrucât aceasta nu conţine nicio garanţie a posesiei informale.

„Codul român de Procedură Civilă conţine unele garanţii împotriva evacuărilor forţate, însă acestea se aplică doar în cazul chiriaşilor sau proprietarilor care au un statut formal al posesiei, în loc să garanteze securitateaa posesiei tuturor persoanelor – aşa cum cere dreptul internaţional. Codul exclude în mod explicit protecţia împotriva evacuărilor forţate pentru cei care locuiesc în aşezări informale”, spun reprezentanţii Amnesty.

În plus, în semn de protest faţă de măsurile de evacuare a romilor luate de câteva autorităţi locale, reprezentanţii organizaţiei au hotărât să construiască o casă din cărţi de joc de 6 metri lăţime, 6 metri lungime şi tot 6 metri înălţime în zona pietonală de la Universitate. 

Tot marţi, reprezentanţii Amnesty International au prezentat studiul „Alungaţi la periferie: cinci cazuri de evacuări forţate ale romilor în România”, care a fost realizat în perioada aprilie 2011 – martie 2013 şi care scoate la iveală un tablou cutremurător al comunităţilor rome dezrădăcinate din Cluj, Baia Mare şi Piatra Neamţ: familii care trăiau la limita sărăciei au fost mutate în hale dezafectate, locuinţe improprii sau chiar sub cerul liber după ce autorităţile au hotărât că terenul pe care se aflau locuinţele lor va avea o altă întrebuinţare.

Strada Coastei, cartierul clujean eviscerat de romi

Strada Coastei, situată în centrul oraşului Cluj-Napoca, era o zonă în care locuiau predominant romi, însă cu o săptămână înainte de Crăciunul din 2010, autorităţile au evacuat toţi cei 350 de locuitori. Au avut o zi să îşi împacheteze lucrurile şi să se mute: cei care nu aveau altă opţiune au fost relocaţi în Pata Rât, o zonă industrială la periferia oraşului unde se află groapa de gunoi a oraşului şi un depozit de deşeuri chimice. Li s-au construit case acolo, pe un deal – Colina Verde , iar fiecare familie a primit o cameră de 18 metri pătraţi şi o baie pe care să o împartă cu alte trei familii. Dar casele n-au ajuns pentru toţi, aşa că mulţi dintre ei s-au trezit fără adăpost. Li s-a desenat un pătrat pe pământ, li s-au dat lemne şi au fost puşi să-şi improvizeze singuri un adăpost.

Sute de familii au fost evacuate şi din două cartiere din Baia Mare şi Piatra Neamţ. În aceeaşi situaţie ca şi Strada Coastei se află şi alte două cartiere, unul din Baia Mare şi un altul din Piatra

Neamţ. Peste 500 de persoane de etnie romă au fost evacuate forţat, în ianuarie 2012, dintr-un cartier din Baia Mare şi relocate într-o fostă clădire de birouri şi într-un fost laborator de prelucrare chimică. Clădirile nu au fost niciodată adaptate pentru uz rezidenţial, astfel că aproape 20 de persoane erau forţate să folosească aceeaşi baie.

În august 2012, autorităţile locale din Piatra Neamţ au relocat forţat peste 500 de romi în locuinţe sociale, situate la 7 kilometri depărtare de centrul oraşului, lângă pădure. La un kilometru de cea mai apropiată staţie de autobuz, cartierul Văleni se află pe un drum noroios şi neluminat. „Să fiţi în locul nostru, n-aţi vrea măcar lumină, stradă, un autobuz şi un magazin de unde să vă luaţi pâine? Nu v-aţi simţi mai bine când vedeţi măcar puţină lumină când ieşiţi seara? Pădurea e aproape, sunt urşi, lupi”, spune Dusia, una dintre femeile relocate forţat.