Posibilele scenarii ale interventiei armate americane in Irak

Bombardamentele aeriene, dublate obligatoriu de invazia terestra

Evocat in mai toate buletinele de stiri radio si telejurnalele de la orice ora din zi si din noapte, comentat aproape frecvent in ziare ori reviste de specialitate, posibilul razboi impotriva Irakului este mai mult ca oricand la ordinea zilei la Washington. In zona se afla numerosi soldati americani, carora, intre timp, li s-au alaturat altii, veniti special. Ei sunt in Kuweit, Bahrein, Qatar, Arabia Saudita, Oman, EAU, Turcia, Djibouti si pe apa (Marea Omanului, Golful Persic etc.). Indiferent ce scenariu se va retine, el va avea cel putin doua faze: bombardamente aeriene si o invazie terestra. Expertii militari opineaza ca, la fel ca in Razboiul din Golf, din 1991, conflictul va debuta cu lovituri aeriene realizate de avioane de razboi sau rachete de croaziera Tomahawk, ce vor viza sistemul de aparare antiaeriana relativ sofisticat. Loviturile nu se vor concentra asupra bateriilor sol-aer si tunurilor din apararea antiaeriana, ci vor tinti retelele de radar si comunicatii de care depind acestea. De altfel, ieri, aviatia americana a distrus sistemul radar de pe aeroportul Bassorah. Scopul este asigurarea controlului cerului pentru a se putea bombarda tinte si de a asigura, fara riscuri, un sprijin aerian trupelor de la sol. In egala masura, bombardamentele vor trebui sa-l izoleze ori sa-l ucida pe Saddam Hussein si pe ceilalti lideri irakieni, sa loveasca unitatile din Garda Republicana si dispozitivul sau de securitate. Din aceasta perspectiva, seful Pentagonului, Donald Rumsfeld, spunea zilele trecute ca ofensiva americana se va concentra mai curand asupra presedintelui irakian decat asupra infrastructurilor tarii. Loviturile initiale vor mai avea ca scop distrugerea instalatiilor prezumtive ale armelor de distrugere in masa si a rachetelor cu raza lunga de actiune, toate usor de ascuns. Numerosi experti cred ca rasturnarea lui Saddam si distrugerea armelor interzise necesita prezenta trupelor terestre, care ar putea intra in tara la cateva zile dupa debutul loviturilor. "Problema armelor de distrugere in masa nu se poate trata din cer", spunea amintitul Donald Rumsfeld. Primul val de lovituri aeriene ar dura cateva zile ori saptamani, dupa care SUA ar face o pauza, spre a stabili daca exista eventuale dezertari in armata irakiana ori daca disidenti au preluat controlul teritoriului sau au provocat o rascoala impotriva Bagdadului. Numarul soldatilor terestri variaza intre 50.000 si 350.000, chiar mai mult. In timpul Razboiului din Golf, armata comandata de SUA avea 500.000 de soldati. Cat o priveste, intrarea trupelor americane s-ar putea face in mai multe feluri. Infanteristii s-ar putea regrupa in Kuweit si s-ar putea indrepta la nord, spre Bagdad. In micul emirat sunt deja 9.000 de soldati ce s-ar putea baza pe experienta conflictului din 1991, ei avand si 115 tancuri M1A1 Abrams si 60 de vehicule de lupta M-242 Bradley, plus doua baterii de rachete Patriot. Trupele s-ar putea reuni si in sudul Turciei, patrunzand prin nord, ele contand si pe sprijinul kurd. Din vest, ofensiva e putin probabila, data fiind reticenta saudita. In lupta propriu-zisa, rolul-cheie revine Bagdadului, drept pentru care expertii militari evoca "scurtcircuitarea armatei irakiene si prezenta obligatorie directa, in capitala, a trupelor straine". Asta, desi luptele din zona urbana ar fi foarte grele, cu victime multe, si ar priva fortele SUA de avantajele tehnologice si de comunicatii.