Plange poetul

versificatie pe marginea starilor sufletesti incercate in ultima saptamana de un anumit senator si poet a carui sotie a ucis trei oameni intr-un accident de circulatie

Transpir si plang. Din nou, poetul plange
Ma-ncearca foamea. Da, hraniti poetul
Il arde matul, curge prea mult sange
Aduceti o gustare si cotletul.
Cum poate soarta cruda omul a-o-nfrange,
Oare taranul, fotbalistul, sau atletul?
Transpir si plang. O, da, poetul plange
E prea in sange, mai prajiti cotletul.
Ce crunta, ce cumplita tragedie
Cazu deunazi peste capul meu!
Ah! Ma scufund in hipoglicemie,
Imi simt colonul balonat si greu.
Necugetata si sublima mea sotie
Distrus-a un destin de bazileu.
Ce crunta, ce cumplita tragedie
Politica, fostul destin al meu!
De ce sa fiu supus unui barbar linsaj?
Murit-au trei. Ei si? Ca astia-s mii.
Nu plang pentru sublimu-mi mariaj
Ci doar ca nu mai pot avea dregatorii.
Acceleratie sau frana. Ambreiaj?
Asta fu intrebarea din gipan
Vine cotletul? Ba, intru-n sevraj!
Al dracu' ala de-o mai lasa la volan!
Da, n-am vrut a vorbi o saptamana,
Si zi si noapte m-am foit de spaima
Am dat la rude bani s-o strangere de mana
In timp ce presa ma pata la faima.
Zacut-am semiviu, intins pe-o rana
Abandonat de zei si chinuit de foame
Nu, n-am vrut a vorbi o saptamana,
Cat m-am hranit cu apa si cu poame.
Poetul plange. Iar plange poetul.
Sudoarea-i e duhoare si e sange.
Ca i-au prajit nemernicii cotletul.
Plange poetul. Da, poetul plange...
Longobardul de la Barca