Peste 80.000 de familii vor fi evacuate din case pe 8 aprilie 2004

Ordonanta 40/1999 a fost aprobata in 2001 de masina de vot a PSD, fara a se modifica termenul de prelungire a contractelor de inchiriere

Cosmarul locatarilor din casele nationalizate va reveni mult mai violent peste aproximativ un an de zile. Pe data de 8 aprilie 2004 va expira termenul de prelungire obligatorie a tuturor contractelor de inchiriere pentru cei care locuiesc in casele nationalizate, astfel ca proprietarii ii vor putea arunca in strada daca nu accepta renegocierea contractelor. Pe 8 aprilie 1999, guvernul fostei coalitii pregatea bomba sociala pentru viitorii guvernanti: ministrul Victor Babiuc a semnat, in numele premierului, Ordonanta 40, document contrasemnat atunci de ministrii Valeriu Stoica (Justitie), Nicolae Noica (Lucrari Publice) si Vlad Rosca (Administratie Locala). Ei au decis sa prelungeasca cu cinci ani contractele existente pentru chiriasii statului din locuintele nationalizate. Scopul parea atunci nobil: protectia chiriasilor. Numai ca, asa cum a fost data ordonanta, prelungirea contractelor nu se face de la data preluarii imobilului de la stat de catre fostul proprietar, ci de la data intrarii in vigoare a ordonantei. Ca sa fie clar si sa nu se poata modifica, ordonanta a fost publicata in Monitorul Oficial in aceeasi zi in care a fost adoptata de Cabinet. Dupa mai bine de doi ani - pe 16 mai 2001 - noul Parlament, controlat de majoritarii PSD, a aprobat ordonanta, prin Legea 241. Desi a modificat aproape toate articolele ordonantei, in mod surprinzator, masina de vot PSD a pastrat termenul-limita pana la care sunt prelungite obligatoriu contractele de inchiriere, amorsand, practic, bomba sociala programata pentru primavara lui 2004. Astfel, daca un fost proprietar primeste inapoi locuinta cu doua luni inainte de 8 aprilie 2004, chiriasul nu il poate obliga sa prelungeasca contractul de inchiriere decat cu doua luni. Astfel, mult trambitata protectie a chiriasului nu apare decat ca o expresie electorala. Un asa-zis noroc ar fi ca, pana acum, primarul Capitalei nu a reusit sa emita decat 845 de dispozitii de retrocedare, iar procesele-verbale de punere in posesie sunt si mai putine: 538. Totusi, in Bucuresti sunt cele mai multe dosare de revendicare a unor imobile in baza Legii 10: 39.980. Desi procesul de retrocedare este greoi, specialistii spun ca el va fi urgentat, astfel ca tot mai multi chiriasi vor fi obligati sa faca cunostinta in acest an cu noii proprietari. Astfel, calculul rece al fostei coalitii incepe sa prinda viata: in fiecare din cele aproape 40.000 de cladiri revendicate exista, de regula, mai mult de doua contracte. Astfel ca, de fapt, numarul familiilor ce urmeaza a fi aruncate in strada este de peste 80.000 numai in Capitala. Daca politicienii s-ar fi gandit cu adevarat la chiriasi, nu doar la rezultatul politic al actiunii, ar fi prelungit contractele de inchiriere cu cinci ani de la data retrocedarii, si nu de la data intrarii in vigoare a ordonantei, 8 aprilie. Ei au calculat insa efectele: intr-o familie exista, de regula, mai mult de o persoana cu drept de vot, ceea ce inseamna ca actuala opozitie se poate baza la viitoarele alegeri pe cel putin 150.000 de voturi contra PSD. Grav este faptul ca, prin aceste acte, politicienii nu au urmarit protectia reala a chiriasilor, ci doar un joc absurd ce speculeaza nevoia esentiala a omului: locuinta.