Interviu Peste 100 de clădiri istorice salvate de Ambulanța pentru Monumente: „Dacă nu acționăm, se pierd lucruri extrem de valoroase”

Început în 2016, proiectul Ambulanța pentru Monumente a pus în siguranță peste 100 de clădiri istorice aflate în pericol. Eugen Vaida, arhitect și inițiator al proiectului, a vorbit pentru „Adevărul” despre salvarea patrimoniului în regim de urgență și provocările acestei inițiative.

Biserică restaurată de voluntari. Foto: Ambulanța pentru monumente. Facebook

Ambulanța pentru Monumente, proiectul dedicat salvării clădirilor istorice aflate în pericol, a pornit în 2016, din inițiativa unor specialiști care lucrau deja la intervenții de urgență asupra monumentelor degradate.

Peste 100 de monumente istorice salvate

În ultimii zece ani, proiectul derulat prin Asociația Monumentum s-a extins treptat într-o rețea națională de voluntari, meșteri, arhitecți, comunități locale, autorități și donatori, care contribuie la punerea în siguranță a monumentelor istorice prin documentații, avize, materiale de construcție, muncă voluntară, expertiză tehnică și sprijin logistic.

→

Imaginea 1/10: Interventii la monumente istorice Sursa Ambulanța pentru Monumente Facebook (16) jpg

În acest timp, au fost puse în siguranță peste 100 de monumente istorice, de la cule, biserici de lemn și biserici fortificate până la conace, case tradiționale, turnuri medievale și alte clădiri de patrimoniu aflate în pericol. Printre intervențiile cunoscute se numără Cula Cioabă-Chințescu din Șiacu, Biserica de lemn din Noțig, Biserica de la Gurasada, Biserica Evanghelică Fortificată din Beia și un turn al cetății dacice Costești-Cetățuie, din Munții Orăștiei.

„În urmă cu 10 ani porneam într-o cursă contra timpului pentru monumentele istorice aflate în pericol”, arată reprezentanții Ambulanței pentru Monumente, pe pagina de Facebook. La un deceniu de la începutul proiectului, povestea celor peste 100 de monumente salvate este prezentată în expoziția „10 ani. 100 de monumente salvate”, deschisă la Mănăstirea Ursulinelor din Sibiu, între 19 iunie și 16 august 2026.

„Astăzi, această poveste poate fi văzută într-o expoziție despre comunități locale, voluntari, meșteșugari, specialiști, autorități, filantropi, donatori și parteneri care au ales să nu rămână spectatori în fața degradării patrimoniului. De la primele intervenții până la cele peste 100 de monumente puse în siguranță, expoziția spune povestea unei rețele naționale construite în jurul ideii că monumentele istorice pot fi salvate atunci când fiecare contribuie cu ceea ce știe, poate sau are de oferit”, informează pagina de Facebook „Ambulanța pentru Monumente”.

Zece ani de activitate

Expoziția aniversară este completată de „Transilvania | Extravaganza”, expoziția pictorului Ștefan Câlția, deschisă în aceeași perioadă la parterul Mănăstirii Ursulinelor. Cele două evenimente oferă vizitatorilor două perspective asupra patrimoniului: una prin arhitectură și meșteșug, cealaltă prin artă și imaginar.

Eugen Vaida (în prim-plan), inițiator al proiectului. Foto: Ambulanța pentru Monumente. Facebook

Eugen Vaida, arhitect, președintele Asociației Monumentum și inițiatorul proiectului Ambulanța pentru Monumente, a vorbit, într-un interviu pentru „Adevărul”, despre începuturile proiectului, despre felul în care sunt puse în siguranță monumentele istorice, despre rolul voluntarilor și al comunităților locale, dar și despre limitele intervențiilor de urgență într-o țară în care multe clădiri de patrimoniu ajung să fie salvate abia în ultimul moment.

ADEVĂRUL: Cum a început Ambulanța pentru Monumente, în urmă cu 10 ani?

Eugen Vaida: A început în 2016, când mai mulți specialiști ne-am adunat și am spus că trebuie să facem ceva pentru salvarea acestor monumente istorice. Noi lucram deja pe clădiri istorice în acest regim, dar lipsea cumva denumirea și aceste mici camionete care au făcut populară Ambulanța pentru Monumente.

Cineva a venit cu ideea asta: hai să facem un proiect și să-l numim Ambulanța pentru Monumente. Era alt sistem decât cel pe care îl implementăm astăzi, dar existau și aceste camionete. Am decis ca proiectul să-l facem prin Asociația Monumentum, pentru că deja pornisem pe această cale.

În Transilvania Sud a fost prima inițiativă. Am lucrat în județele Sibiu, Mureș și Brașov în primul an, apoi ne-am extins în Alba și cred că și în Maramureș, în 2018.

Apoi au început să apară mai multe solicitări și propuneri să se extindă această Ambulanță, care funcționează în momentul de față ca o franciză și care este preluată de alte zece ONG-uri. Între primele regionale a fost Ambulanța pentru Monumente – Banat, implementată la început de Asociația PACT, apoi au urmat celelalte: Sălaj, Arad și așa mai departe. Ne-am extins și în Moldova, Oltenia și Muntenia, iar anul trecut am lansat o regională și în Dobrogea.

→

Imaginea 1/15: Interventii la monumente istorice Sursa Ambulanța pentru Monumente Facebook (1) jpg

Este un proiect care funcționează în sistemul unei francize. Noi, Asociația Monumentum, asigurăm o parte din fondurile necesare rulării proiectului pe partea logistică și punem la dispoziție uneltele, echipamentele și autocamionetele.

Asociația regională alege monumentele istorice, decide cu cine colaborează și cu ce actori locali lucrează în teritoriu. În general, sunt colaborări între autorități, care finanțează materialele de construcție, comunitățile locale, care ne cazează și ne oferă masa, iar noi, prin Ambulanța pentru Monumente, facem documentația necesară, o avizăm și facem manopera, adică lucrările efective, cu ajutorul meșterilor, voluntarilor și specialiștilor.

Peste 820 de monumente istorice, degradate

Ce înseamnă, concret, că un monument este salvat sau pus în siguranță? Mai are nevoie și de altceva după intervenție?

Da, facem acea restaurare, dar sigur că nu facem o restaurare integrală. Orice restaurare trebuie, până la urmă, finalizată și cu reutilizarea monumentului istoric. Or, până acolo mai este o cale lungă.

În situația în care suntem în România, unde peste 820 de monumente sunt în această stare de degradare, nu putem, evident, să le restaurăm integral și să le refuncționalizăm pe toate. Asta trebuie să facă proprietarii, în timp.

Dar, dacă nu acționăm pe moment, se pierd niște lucruri extrem de valoroase, pe care nu le mai putem recupera. Noi facem ceea ce face o ambulanță pentru oameni: stabilizăm pacientul până când intră în zona de operație.

După aceste intervenții, nu ne dorim să fim tot noi cei care revin peste 20 sau 30 de ani. De aceea păstrăm legătura cu proprietarii. În multe cazuri, după plecarea noastră, aceștia au continuat lucrările sau au făcut pași importanți pentru rezolvarea unor probleme juridice. Este una dintre marile dificultăți ale monumentelor istorice: proprietăți neclare, transferuri nerezolvate și proceduri greoaie, care fac ca avizele pentru o restaurare integrală să fie obținute foarte greu.

Pe punere în siguranță mai reușim să obținem câte un aviz și o autorizație. Apoi, comunitățile și proprietarii au mai curățat iarba din jurul monumentului, au curățat jgheaburile și burlanele, au mai făcut evenimente acolo. În câteva cazuri, monumentele au fost chiar restaurate integral sau sunt în proces de restaurare.

Un exemplu este cula de la Șiacu, unde Consiliul Județean Gorj a investit 850.000 de euro pentru o restaurare integrală și pentru a păstra acoperișurile, tencuiala de gardă și, în general, toate lucrările pe care le-am făcut noi.

Noi ne gândim să intervenim pe termen lung, adică să facem lucrări definitive, chiar dacă ele sunt lucrări de punere în siguranță. Într-o țară în care nu ai predictibilitatea fondurilor, o intervenție temporară poate deveni definitivă. Știm acest lucru și atunci facem astfel încât ceea ce facem noi să nu trebuiască refăcut.

Legături rupte între comunități și monumente istorice

De ce ajung atât de multe monumente istorice în stare de urgență?

În general, lucrurile pleacă de la educație. Este ruptă această conectare a comunităților cu monumentele. Nu mai are nimeni grijă de ele, mai ales în zonele rurale, unde foarte mulți oameni sunt plecați, fie la oraș, fie în străinătate. Populația îmbătrânită nu are forța necesară, autoritățile nu știu care este procedura și se tem de tot ce înseamnă monumente.

Atunci când observă că, în câteva săptămâni, reușim să obținem avizele și autorizația, prind curaj și continuă și ei lucrurile. Văd că este mai simplu decât și-ar fi imaginat.

Sigur că lucrurile trebuie făcute cu personal de specialitate. Sunt și foarte multe probleme juridice, proprietăți incerte. Asta este o mare problemă.

Cum arată bilanțul după 10 ani și peste 100 de monumente salvate? Sunteți mulțumiți de aceste intervenții?

Suntem, sigur. Facem ceea ce poate face societatea civilă. Nu este doar proiectul acesta. Suntem susținuți de foarte mulți oameni de bine din România, de multe companii și de donatori privați care simt că statul încă nu face suficient pentru salvarea patrimoniului.

Iată că acum câteva zile s-a prăbușit zidul din celebra biserică fortificată de la Moșna și încă statul nu găsește soluții pentru a pune în siguranță monumentele istorice, deși există o lege pe care chiar noi am sprijinit-o, legea scoaterii din pericol a patrimoniului cultural imobil din România, prin care statul trebuie să salveze peste 100 de monumente anual. Acest lucru nu se întâmplă în acest moment, pentru că lipsesc norme și pentru că nu sunt bani.

Noi facem ceea ce putem. Avem o eficiență probabil la 30 la sută din ceea ce s-ar pierde anual. Sigur, nu s-ar putea salva toate monumentele istorice, este imposibil și nici nu ne-am propus asta. Salvăm cât putem.

Dar avem și un alt rol: să încurajăm și să mobilizăm și alte comunități să meargă pe această cale, chiar dacă nu prin Ambulanța pentru Monumente. Să ia inițiativă locală, să le arătăm că se poate face acest lucru și să se angajeze în protecția monumentelor. Numai de la comunități poate pleca acest suflu. Ele sunt proprietarii și custozii de drept ai patrimoniului.

Expoziție dedicată „Ambulanței pentru monumente”

Ce găsesc oamenii la expoziția de la Mănăstirea Ursulinelor din Sibiu? Ce spune expoziția despre acești 10 ani de intervenții?

Expoziția începe vineri, la ora 16. O mare parte este o selecție din cele 120 de clădiri istorice și monumente pe care le-am salvat. 60 dintre ele sunt expuse.

Acoperișul Mănăstirii Ursulinelor, reparat. Foto: Ambulanța pentru Monumente. Facebook

Este un manifest pentru deschiderea podurilor, pentru că noi ne dorim să mobilizăm proprietarii să deschidă podurile monumentelor istorice. Așa cum avem stiluri în arhitectură, legate de profilaturi, tâmplării, decor și așa mai departe, într-o clădire avem și aceste șarpante istorice, care sunt de factură barocă, gotică, eclectică și așa mai departe.

Vrem să le arătăm, pentru că sunt spectaculoase. De obicei, nu se poate intra în aceste poduri, sunt închise. Este și un manifest pentru deschiderea podurilor monumentelor istorice.

Vizitatorii pot vedea și câteva unelte interesante cu care lucrăm, produse din șindrilă, țigle vechi, câteva artefacte, câteva piese vechi pe care le-am găsit chiar în podul Mănăstirii Ursulinelor, acolo unde este expoziția.

Am degajat peste 150 de metri cubi de moloz, unde am găsit piese foarte valoroase din secolele XVII-XVIII. Am găsit cahle istorice datate, una chiar din 1604, am găsit glăjărie, am găsit chiar și un tablou care în acest moment este în proces de restaurare. Era pur și simplu aruncat ca o cârpă acolo.

Mai sunt și alte obiecte pe care le poate vedea publicul. Totul se întâmplă în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu și împreună cu fundația care organizează marea expoziție a pictorului Ștefan Câlția, la parterul clădirii. Ei sunt la parter, noi suntem în pod. Este o expoziție comună, care se vernisează în același timp.