Pensionarul care sculptează în coarne de bivol

În urmă cu aproape şapte ani, Mihai Lapşinschi, un fost mecanic din Simeria, îşi descoperea marea vocaţie: aceea de a transforma oasele de bovine în lucrări de artă.

Redată schematic, povestea pare una extrem de simplă. Imediat după ieşirea la pensie, după aproape o viaţă de om consumată ca mecanic la combinatul de la Hunedoara, Mihai Lapşinschi, de felul său din Simeria, a început să caute un mod de a-şi umple timpul liber. „Am început prin a scrie versuri, mai exact epigrame, dar nu mă simţeam împlinit. La un moment dat am văzut un reportaj despre un pensionar din Maramureş care sculpta în crengi de copac. Omul ieşea în natură, se plimba şi căuta cioturi care îi inspirau o anumită stare artistică. Le lua acasă şi începea să le prelucreze", îşi aminteşte Lapşinschi.

A fost momentul în care, profund impresionat de ceea ce văzuse, dar şi de lucrările de artă ale pensionarului de la televizor, hunedoreanul a decis să se apuce de sculptură. „Şi pentru că am vrut să fiu original m-am gândit să sculptez în coarne de bovine", povesteşte Lapşinschi, acum în vârstă de 81 de ani. Astăzi, sculpturile sale, împărţite tematic între „Himere" şi „Tornade", sunt lăudate de către etnologi şi considerate a fi transpunerea în viaţa de zi cu zi a simbolurilor religioase, înscrise în fiecare om, la naştere.

Dalta, o freză stomatologică

Se întâmpla când Lapşinschi avea 77 de ani. Hunedoreanul şi-a cumpărat primele coarne de vită de prin târgurile de animale sau de vechituri din zonă. Încet, încet, a învăţat cum să prelucreze acest material care se dovedea a fi extrem de pretenţios. „Micul meu atelier de creaţie l-am încropit întruna dintre camerele apartamentului. Aveam o parte din ustensile, mai exact scule de cioplit, dar căutam ceva care să mă ajute să efectuez operaţii de fineţe. Aşa că m-am oprit asupra unei freze stomatologice", explică hunedoreanul.

Primii paşi în lumea artei i-au dezvăluit ineditului sculptor că nu orice corn de vită se pretează la prelucrat. „Era nevoie de coarne de animal tânăr care au o consistenţă suficient de bună astfel încât să nu se sfărâme în momentul în care lucram asupra lor. Apoi am început să mă gândesc la diferite teme pe care le pot aborda", mai spune pensionarul.

Sculptează himere

La câţiva ani de la debut, camera hunedoreanului seamănă cu un adevărat sanctuar, majoritatea temelor alese fiind cele religioase. „Iau cornul de bovină şi îmi imaginez ceea ce ar putea să devină. Aşa am ajuns să sculptez troiţe, călugări ori să simbolizez cruci. Apoi, lucrările au devenit din ce în ce mai complexe. Multe dintre sculpturile mele sunt intitulate «himere». E ca şi cum aş sculpta himerele care mi-au bântuit întreaga existenţă", povesteşte bătrânul.

Unele lucrări au necesitat concentrare maximă de-a lungul a săptămâni întregi. Artistul a reuşit să obţină lanţuri din corn de bovină construite dintr-o singură bucată, fără a necesita adăugarea verigilor. De asemenea, lucrările intitulate „Tornade", în care cornul de bovină descrie o spirală tridimensională, au necesitat aproximativ trei săptămâni de muncă asiduă. „O mare parte din lucrări le-am vândut unor prieteni la preţuri modice. Mai exact, încercam să mai reduc din cheltuielile pe care le aveam cu achiziţionarea de coarne de bovine. Există totuşi lucrări de care nu mă pot despărţi. Nu ştiu, simt că mă reprezintă", adaugă artistul.

Etnologii îi laudă creaţiile

În ultima vreme, vârsta ­înaintată îl face pe hunedorean să lucreze din ce în ce mai puţin. Este însă mulţumit de faptul că a găsit o metodă prin care a reuşit să obţină mari satisfacţii personale. Etnologul Mihai Razeş crede că sculpturile lui Mihai Lapşinschi au valoare mare. „În multe dintre ele regăsim elemente transcendentale care ne sunt transmise în momentul în care ne naştem. Simbolurile religioase, spirala şi troiţele sunt punctele de reper cu care ne naştem şi murim. Inspiraţia lui Mihai Lapşinschi este de fapt transpunerea în viaţa de zi cu zi a ceea ce fiecare are în ADN-ul său", afirmă Razeş.

"E ca şi cum aş sculpta himerele care mi-au bântuit întreaga existenţă.''
Mihai Lapşinschi pensionar

Sunetul duios al marmurei de Carrara

Mihai Lapşinschi nu este singurul hunedorean care şi-a descoperit vocaţii nebănuite. În vârstă de 44 de ani, Ferencz Marton, din Deva, are un talent care, privit din afară, pare vecin cu miracolul. Deveanul poate să facă din marmură tot ce-i trece prin cap, mingi de fotbal sau şeminee, bocanci sau pantofi de sport, sigle de organizaţii francmasonice sau, de ce nu, delfini ori capete de lei. Ferencz Marton se poate lăuda însă cu o performanţă de-a dreptul stupefiantă. Deveanul a realizat pentru prima dată în lume o vioară din marmură albă de Carrara. Şi dacă ar fi doar atât, ar trebui să-i admirăm talentul. Dar e mai mult. Instrumentul este funcţional.

„Un vârf al talentului meşteşugăresc"

Ferencz Marton şi creaţia sa din marmură,  o vioară ce cântăreşte 4,1 kilograme

„Am lucrat un an la ea. Cinci luni în ritm alert. Este goală pe dinăuntru, aşa cum trebuie să fie orice vioară, şi are toate funcţionalităţile instrumentului clasic. În timp ce progresam cu lucrarea am fost asistat de un specialist în viori care mi-a dat toate informaţiile ca instrumentul muzical să iasă perfect", spune meşterul. La nobleţea marmurei au fost adăugate inserţii din lemn de trandafir care susţin sistemul de corzi.

„Vioara a fost prezentată în Germania ca un vârf al talentului meşteşugăresc de către firma maghiară la care lucram în acea perioadă. O artistă cunoscută din Ungaria a prezentat chiar un concert la instrumentul din marmură, cu toate că acesta e mult mai greu decât o vioară obişnuită", povesteşte ­Ferencz Marton.

Vioara cioplită de hunedorean are 4,1 kilograme, de trei ori mai mult decât omoloaga sa din lemn, iar plăcuţele de marmură din care e alcătuită au doar 4 milimetri grosime.  „Instrumentul face parte din expoziţia permanentă a lucrărilor de palmares pe care o are deschisă firma maghiară unde am executat-o", se mândreşte ­Ferencz Marton.