Penseta si bulanul

Acum doua zile s-a produs o spargere pe strada Nada Florilor din Bucuresti. Hotii au fortat usa camerei tehnice a liftului, furand materiale si piese. Smulsi din fata televizorului, unde poate tocmai

Acum doua zile s-a produs o spargere pe strada Nada Florilor din Bucuresti. Hotii au fortat usa camerei tehnice a liftului, furand materiale si piese. Smulsi din fata televizorului, unde poate tocmai urmareau serialul "Apel: crima", locatarii blocului au avut naivitatea sa sune la Politie. Cand a auzit ca li se cere sa vina repede, sa prinda hotii, politaiul de serviciu i-a luat peste picior: "Da' ce-oti fi crezand? Ca suntem in America?!" Nu numai ca politistii n-au venit imediat, ca-n America, dar nici n-au prelevat macar o urma, ca-n Uganda. Frustrati, bruftuluiti, ramasi si fara lift, locatarii blocului s-or fi intors la televizoarele lor. Pe canalul Discovery puteau vedea cum cele mai misterioase crime se clarifica la microscopul electronic, prin compararea genelor si prin alte felurite analize sofisticate, si cum succesul investigatiei se hotaraste prin ceea ce se recolteaza de la fata locului. La noi, stilul politistilor poarta amprenta (ca tot vorbim de urme) extrem de pregnanta a stilului de viata. In seara zilei de 7 martie, tot la televizor, de data aceasta la un post local din Suceava, se putea viziona reportajul cercetarilor asupra unei crime din Falticeni. In blajinul, altadata, oras fusese ucis pentru a fi jefuit, prin impuscare, la el in casa, un traficant de valuta. Asasinul isi pusese problema estomparii zgomotului impuscaturii. Cum nu a avut amortizor, si-a improvizat unul: carase cu el o perna, ca sa infunde in moliciunea acesteia teava pistolului. Dupa comiterea faptei, perna fiind mai greu de purtat cu sine, a aruncat-o pe malul unei balti de la marginea orasului. Criminalistii locului nu s-au lasat si au "descoperit-o" (dupa arestarea faptuitorului, dovedit prin alte "mijloace", desigur). Si Lucian Pintilie, si Dan Pita, si Danieliuc, si mai tanarul Nae Caranfil, daca ar vedea secventa filmata de reporter, ar muri de invidie: politaiul cobora cu pas cracanat dambul mocirlos, urmat de o liota de gura-casca ce framantau si ei mocirla (impreuna cu cameramanii, desigur). Omul legii tinea perna de un colt si, la fiecare pas, ii scutura cu sarg continutul. Ajutat de o pala de vant, puful se raspandea indisciplinat, intrand in ochii, gura si narile politistului, care-l indeparta cu mana ramasa libera de parca se ferea de tantari. Curand, tabloul a devenit serafic si intregul grup parea ca pluteste, inaltandu-se catre lumea fericita in care plecase traficantul de valuta. Adesea, anchetatorul roman nu "merge" de la urme spre vinovat, ci de-a-ndaratelea, de la vinovat spre urme. Urmele nu mai sunt folosite ca trepte spre adevar, ci ca niste cuie de tintuit primul suspect pe crucea acuzatiilor gata schitate. Fenomenul nu se datoreaza numai ramanerii in urma pe planul tehnicii de investigare, ci unei intoarceri a mentalitatii tocmai la generatia lui Nae Ipingescu. N-a fost intotdeauna asa. Stiinta si practica medicinei legale si criminalisticii au stralucit in prima jumatate si in a doua jumatate a secolului XX, chiar si sub comunism. Bunaoara, poate parea o performanta incredibila descoperirea si ridicarea, din plin camp, a unui fir de par, aflat la o distanta de un kilometru si jumatate de epicentrul locului faptei. Si, totusi, isprava s-a petrecut in vara anului 1960, pe soseaua Alexandria-Furculesti. La jumatatea distantei dintre cele 2 localitati, care este de 18 km, un elev navetist fusese ucis cu 2 lovituri de par si 35 de cutit, pentru a i se lua bicicleta. Cadavrul a fost gasit in lanul de porumb, unde nefericitul baiat incercase sa scape, dupa ce asasinul l-a lovit cu parul, doborandu-l de pe bicicleta. Punandu-si problema de unde a luat agresorul parul, care semana cu proptelele puietilor de pe marginea soselei, echipa a cercetat intr-o directie si in alta, pana a descoperit locul de unde fusese smuls. Focalizandu-se cercetarea si in acest punct, s-a gasit intre crengutele puietului de plop un fir de par, pastrat pana la finalizarea altor minutioase investigatii. Firul de par a pus punctul pe "i"-ul ansamblului de probe si indicii, conducandu-l pe asasinul Maican Petru la judecata si, apoi, in fata plutonului de executie. Cam in aceeasi perioada, a disparut fara urme o dactilografa de la birourile cu masini de scris situate vizavi de Palatul de Justitie. Avea sa se dovedeasca o crima fara cadavru. Pornind de la o singura unghie vopsita cu oja, echipa de investigatori a reusit sa stabileasca cine ucisese dactilografa si ca respectivul a dizolvat-o cu soda caustica in cada de baie, evacuand-o in sistemul de canalizare. Din pacate, in ipostaze mult mai simple, contemporanii nostri se poarta la fel de comic precum politistul din Falticeni. Vom reveni asupra temei, in editia viitoare a rubricii, cu ispravi ale politistilor din Radauti, Galati si municipiul Bucuresti.